În sfârsit, Florin Chilian la această rubrică! De când îl asteptam…nu cumva să lăsati aceste pagini necitite. Ar fi un mare păcat pentru că omul ăsta este extraordinar, la fel si răspunsurile lui.
Vă rugăm, urmăriti-l.

Sunteti jurnalist si muzician - care dintre cele două vi se pare mai bun, scrisul sau cântatul? (Aurel Ionaşcu)
Jurnalist sunt de conjunctură, asa cum sunt si muzician... Diferenta a fost făcută de către un prieten bun, Marius Tucă, ce a insistat vreme de un an să mă apuc de scris, amintindu-mi mereu de dimensiunea extinsă în social pe care tre’ să o aibă sunetul.
Sunt numai două întâmplări, muzica si cuvântul scris, ce se completează uneori.
Ne-am obisnuit din nefericire ca artistul să fie privit precum un măscărici numai bun să te distreze si cam atât. Poate că de asta sunt eu mai „exotic” putin cu scrisul ăsta...
Pe de altă parte, eu nu cred în cuvântul scris desi am enervat îngrozitor de multă lume cu editorialele mele din JN, editoriale care au avut si consecinte directe în ce mă priveste, datorate „cozilor de topor” si curvelor de oameni din sistem, de la politicieni, politisti, procurori si judecători, până la adevăratii sefi ai curtii de conturi ai României.
Cred însă cu toată convingerea în forta cuvântului cântat, cântec ce odată scris nu-ti mai apartine, având propria lui viată.

Artist nou, apărut recent, care v-a captat atentia ( prin muzică si nu imagine sau altele...) (Viorel Gavrilă)
Din nefericire nu este nici unul si asta îmi pare a fi o adevărată problemă. Este o altă dimensiune pe care vreau să o asum prin protestul meu legat de furturile din cultura românească. Din păcate, toate
fondurile ăstea care ar trebui să asigure existenta celor care vin din urmă sunt furate sistematic cu ajutorul MAE care de fapt înseamnă SIE prin MCC acoperiti toti de curtea de conturi, având ca instrumente de presiune poliţistii, procurorii si judecătorii.
Toate astea se petrec în conditiile în care marii nostri artisti mor de boli sau foame, având pensii de mizerie. Cum poate ficonvins un om tânăr să nu renunte la arta lui când vede tot jegul ăsta din cultura românească? E o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu totii.

Mi-a plăcut chestia initiată de dvs. Apelul lansat către toti cei care v-au descărcat muzica să lătească contravaloarea cd-ului în contul specificat pe site-ul dvs. foarte misto ideea!
Sunt curios câti au făcut lucrul acela?(Sofia)
Nu a fost postată numai pe site. A fost un întreg editorial în JN, editorial preluat ca stire de către multe publicatii, lucru pentru care le multumesc. Am vrut să mai arăt o dată în plus adevărul relatiei pe care un artist o are cu cei care îi apreciază muzica.
Nu pot exista unul fără celălalt, pentru că numai optiunea intimă de a cumpăra arta cuiva îl tine în viată cu adevărat pe acel artist. Restul sunt produse media, chilotei si sâni pe scene si TV-uri. Pe de altă parte am vrut să amintesc că arta nu este obligatorie, de aici faptul că eu cânt numai pe bilete de intrare si de trei ani la concertele mele este casa închisă. Nu te obligă nimeni să mergi, dar dacă vrei o carte sau un Cd trebuie să-l cumperi si nu să furi munca si talentul artistului. Sunt tare norocos,pentru că eu nu mă adresez prostilor sau cretinilor. S-au adunat mai mult de 50 de
milioane de lei si vreau să le multumesc pentru solidaritate celor care au mers la bancă si au trimis banii aceia, dar le mai mulţumesc si pentru „minima rezistentă” dovedită în fata avalansei de forme fără fond si a prostului gust ce ne invadează din toate directiile.
Altfel adevărul despre „succesul” unui muzician este altul. S-au adunat 50 de milioane, iar productia
muzicală de studio a unei piese a costat 100 de milioane. Videoclipul a fost câteva zeci de mii de euro si acum calculati voi procentul de întoarcere a unei investitii făcute în muzică în conditiile în care eu plătesc tot.
Încă nu am reusit să achit costurile de productie ale videoclipului, însă cu toate astea EU sunt norocosul si spun asta cu drag, gândindu-mă la cei ce n-au renuntat la ei însisi si vin la concertele
mele sau îmi cumpără albumele.

Un lucru fără de care nu ati mai „functiona” în parametrii normali?(Andrei Barbu)
Cafea si tigări. Prima pentru că am o inimă „mare” si datorită acestui fapt am tensiune 5/8, deci dacă nu beau cafea nu functionez si a doua e pentru că sunt un vicios. Nimic nu-i mai frumos decât un vin bun, o femeie frumoasă, un prieten si o discutie la o tigară... Să mă ierte Mihaela pentru contra reclamă, dar e fată desteaptă si întelege hartistii dă cultură...

Îmi e de ajuns doar talentul ca să mă apuc de cântat în ziua de azi? (Oana)
Poate pe Marte, ca să citez din Mircea Badea - singurul reprezentanat si component al societătii civile din România - că aici la noi NUuuuuu!!! Nici vorbă! Prea eplină societatea de false valori, de impostori si târfe cu aere feciorelnice pentru ca cineva să poate discerne. De muuuuult, muuuult noroc ai nevoie şi un context favorabil care tot de sansă tine.

Te-am văzut la o emisiune, de curând asta, unde ziceai că esti o persoană plictisitoare. de ce spui lucrul acesta?(Daniela M.)
Pentru că am aceleasi idei mereu, spun mereu acelasi lucru, nu mă pot reinventa ca echipa natională de fotbal. Orizontul meu de valori nu se schimbă asa repede,de la o zi la alta, de la un interviu la altul.

Cum ti-a venit ideea să scrii melodia aia despre droguri (Lumi Albe), când stilul tău e mai degrabă romantic?(Alexandra)
Mai degrabă piesa asta - căreia foarte curând îi voi face un videoclip ajutat deCastel film prin d-nul Vlad Păunescu, îi si multumesc pentru sprijin - n-are nimic de-a face cu drogurile, ci cu disperarea
care te cuprinde atunci când desi îti deschizi sufletul si braţele în fata tuturor tot ce primesti e răutate, invidie si murdărie peste tot ce înseamnă sufletul tău curat.
A coincis însă momentul scrierii acestui cântec cu un eveniment tragic. Copilul unor prieteni, liceean a murit dintr-o supradoză... Pe lângă, un fel de filozofie proprie a vietii, am adăugat câteva cuvinte prin imagini si de aici legătura cu lumea drogurilor la fel de nebuloasă ca si orizontul unui tânăr abia plecat în viată...cântăretii sunt si ei ascultători.

Dă-mi câteva repere muzicale de care nu simti că te-ai putea desprinde prea curând. (Cristina)
Parazitii! Queen, Abba, Baniciu, Dire Straits...

Cum se împacă frivolitatea mondenă cu lumea artistică? (C.)
De cele mai multe ori aici frivol înseamnă artist, asa că de ce să nu ne bucurăm împreună de buci, craci, tâţe si creiere netede?!

Cânt, deci exist? (Bogdan Rusu)
Cel putin pentru mine asta tine de evidentă, nu? Ce Dumnezeu să fac altfel cu atât talent si atâta mine?!

Spune-ne câte ceva despre muzica folk din ziua de azi, „în general si în civil”, ca să citez un mare actor. crezi că i se mai poate atribui o dimensiune ezoterică? (Cris)
Atât în gen cât si-n civil folk-ul de azi nu există. A rămas cantonat în re minorul de stepă si-n expresia lui chirilică. E numai „meritul” lui Păunescu, pentru că, desi a făcut mult bine, cu ambitia lui de a i se cânta „cartea cărtilor de poezie” a nenorocit tot ce urma să vină. Pe de altă parte cine e vinovat că noii „creatori” n-au vina creatiei si aleg să copieze cretin? În folk-ul de azi e numai dor, jale, părăsiri si abandonări, reveniri si iar părăsiri repetate până la imbecilizare.

Filmul preferat? (I.)
N-am.

Care ar fi cartea pe care ai lua-o într-o călătorie mai lungă? (Emil Preda)
As prefera să scriu eu una acolo, însă as lua Cioran „Pe culmile disperării”.

Ca artist probabil ati trecut si prin situatii mai puţin plăcute. care ar fi cea mai dezamăgitoare chestie pe care ati trăit-o (ca artist)? (Dragos)
Reactia plină de lasitate a oamenilor de cultură legată de lupta mea cu MCC si cu impostorii de acolo. Nu e firesc să lasi pe altii să-si ducă războaiele, iar tu să fugi ca sobolanul... Dar asta e coloana infinită a vertebrei nationale. Jegurile alea din MCC au încercat să mă facă membru în toate
forurile pe unde se furau bani. Când am refuzat a venit guvernul si alte propuneri de comisii cu plăti grase si când au văzut că eu nimic, nimic au dat ordin de executie de dosare penale... De curând am fost sunat si rugat să retrag plâgerea de la DNA si procesul cu drepturile de autor cu promisiunea
că se vor închide si dosarele de la Cluj...
„La ordin s-au făcut, Florine, la ordin se închid...”
Ce jeguri!!! Diferenta e că sunt tare bucuros si mândru de ce fac, tristetea e că visam ca tipul ăsta de practici să fi dispărut în Dec. ‘89... Si zâmbete si-o lacrimă undeva în coltul ochilor... Ca viata...

Îmi plac videoclipurile... cine le face?(Mirela Chicomban)
Am o echipă senzatională, în frunte cu Olga Avramov, scenarist si regizor, Boncea Sorin ca producător, si, evident, cu sau fără voia voastră – autorul textelor, a muzicii si de parcă asta nu era suficient mai sunt si producător executiv, adică ăla care plăteste, Florin Chilian.

În 2008 festivalul PeninSula/FelSziget de la Târgu Mures(23 – 26 iulie) - fratele mai mic al SZIGETului - a luat fata celorlalte festivaluri muzicale de valoare din România cu... trupele românesti.
Adică nici Artmania,nici Stufstock n-au mai invitat cele mai valoroase formatii românesti, cică „să se mai odihnească”, iar FânFest se pare că nu va mai avea loc, asa că PeninSula e unicul festival
unde am putut să vedem în actiune majoritatea celor mai tari trupe rock românesti adunate impreună!
Asta nu înseamnă că n-au fost formatii străine în vogă, toată lumea a avut ce alege să asculte si ce să facă, în peninsula muzicală nimeni n-a avut dreptul să se plictisească - n-a avut cum! Doar trebuia să alegi.
Sonorizarea a fost excelentă, formatiile au fost bine alese, spectatorii au fost civilizati, implicati si
misto. Peninsularii au avut posibilităti multiple, pentru că la Peninsula poti să faci aproape orice – baie, înot, sport,carting, cătărări, sărituri, degustări,cumpărături, lansări de carte, plimbări si – evident – să asculti muzică si să vezi formatiile preferate, pentru că la Peninsula chiar poti să alegi ce vrei să vezi.
Au fost 4 scene + 1 (mai „underground”, la care mai mereu nu era nimeni), dar adevărul e că rareori am jinduit după o formatie în timp ce eram la altă formatie de la o altă scenă.

În prima zi, miercuri, 23 iulie, am ales să văd The Others (Zakuska Stage), Subscribe (Weekend Stage), Luna Amară (Mures Stage),OCS (MS Stage) si Suie Paparude (Kiss Arena).
The Others a sunat foarte bine si cu brasovenii a cîntat si Mihnea de la Luna Amară, la trompetă
si voce, alături de Petra. După ce am ascultat-o pe Petra ne-am uitat la tricourile de vînzare, unde erau si mănusi marca „Petra”.
La Subscribe a fost show total, chiar dacă s-a băgat în seamă si natura, care s-a dezlăntuit cu tunete si fulgere, ploaia nelăsînd nici un fan Subscribe uscat. Dar a meritat sacrificiul, băietii au făcut sport de performantă pe scenă si au cîntat în rafale în ritm de kalasnikov în actiune.
Desi ploaia a continuat să tină ritmul festivalului, Luna Amară a adunat foarte multi oameni la scena
MS, chiar mai multi decît la Subscribe.
A fost un concert super fain, asa cum îs concertele Luna Amară de obicei, cu piese bune, mai vechi si mai noi, cu comentarii scurte si pline de efect făcute de Mihnea si Nick, carismă si prezentă scenică.
OCS, trupa cu sobolani, au intrat pe scenă cu două prosoape din alea super kitsch cu gagici cu tîte
goale si umflate (la misto, fireste), apoi si-au acordat instrumentele cam mult, după care au avut o atitudine cam suburbană, de ora la care au si cîntat, doar că publicul nu avea nici o vină că ploua si că ei nu aveau chef să cînte.
Am plecat la Suie Paparude, dar era un concert de DJ, nu un concert Sp, doar tîki-tîki, fără voci, fără versuri, fără ce-as fi vrut să ascult.

Joi am ales să văd Guerrillas,Altar, Epica, Kumm si Avantasia(de).
A iesit că joi am ascultat cîntece noi.
Ziua a început în fortă, cu Guerrillas, o formatie de hardcore care-mi place, o stiam (cîntă si o piesă în limba rusă, pe versurile lu’ frate meu, ’t-dai-sama!), dar pe care am văzut-o acum pentru prima oară live.
Băietii au cîntat multe piese de pe albumul recent lansat, „Guerrilla Spirit”, dar si cover-uri. O formatie super tare, care s-ar fi potrivit să cînte mai tîrziu, dar oricum au adunat mult public. De
altfel, în fiecare zi am avut ce asculta chiar de la primul recital: The Others(miercuri), Guerrillas (joi), Mushroom Story (vineri) si Coma (sîmbătă).
ALTAR a făcut, ca de obicei, super show, continuînd ce a început Guerrillas, cum a zis si Andy Ghost, vocalistul Altar. Au cîntat piese îndrăgite de pe albumele mai vechi, de la „Respekt” la „Atitudine”, dar si vreo 4-5 cîntece noi, de pe viitorul album Altar, care sună la fel de energic, la fel de bine, la
fel de tare, poate chiar un pic mai dur, si ca versuri, si ca muzică (Teo Peter jr stie de ce).
Altar chiar sună ca oformatie invitat-special, iar relatia lui Andy cu publicul e una specială, poate cea mai bună posibilă, Andy de la Altar fiind la fel de carismatic ca si Alexander Krull de la Atrocity.
În a doua zi a festivalului a fost prieten cu noi si „rîul, ramul”, o zi frumoasă, ziua dinainte părînd – din punct de vedere meteo – un cosmar mocirlos.
Vocalista de la Epica (nl) arată super si cîntă misto, o formatie de metal gotic/simfonic numa’ bună pentru o relaxare plăcută ochiului si urechii după muzica plină de mesaje concrete a formatiilor Clujene dinainte.
Kumm a schimbat registrul muzical impus de Guerrillas si Altar, nu însă si atmosfera. Cea de-a treia formatie clujeană din această seară a fost o mare încîntare, reusind un concert excelent, asa cum sînt mereu apariţiile Kumm de cînd Cătălin, noul vocal Kumm, s-a integrat – perfect – în formatie. Avantasia mi-a amintit de Gamma Ray de la Artmania, care mi-au amintit de Iris.
Tot cap de afis, tot „pom lăudat”, cu reclamă bună si care vor cînta si la Sziget. Prea mult teatru, prea multă gălăgie pentru.... o muzică „de la bunica, săru’ mîna pentru masă”.

Vineri am ales să ascult The Mushroom Story, Ektomorf (hu), Vita de Vie, Morcheeba (uk), Harry Tavitian & Cserey Csaba si Nightlosers.
Mushroom Story n-au fost atît de energici ca de obicei, dar tinerii clujeni si-au definit deja publicul,
care-i urmează peste tot, un public tînăr si entuziast, ca si cîntăretii, de altfel.
Ektomorf au fost o surpriză plăcută pentru mine, o formatie metal cu influente trash metal, hardcore si punk.
Vita de Vie cîntă cum stiti, ca la televizor, ca pe CD, nimic nou, nimic altfel.
Morcheeba au o vocalistă misto si concertul lor a fost ca si vocalista – plăcut. După a treia piesă m-am dus să fac cîteva poze la Harry Tavitian & Cserey Csaba, pe care-i mai văzusem si-i voi mai vedea-asculta, dar n-am mai putut să mă întorc la Morcheeba, atît de faini au fost Tavitian & Csaba.
Un concert extraordinar, deosebit, fain, impresionant, Harry Tavitian chiar fiind un geniu cu care trebuie să ne mîndrim.
Si bis-urile au fost pe măsură, mai insistente si decît cele de la Tiamat, despre care spuneam că
au fost cele mai zgomotoase la care am asistat vreodată.
Nightlosers au cîntat ca Vita de Vie, aceleasi piese pe care le stie toată lumea, fain, dar la fel ca data trecută, iar data trecută la fel ca data trecută si tot asa.
Dar în acel moment iubitorii de muzică electronică au putut asculta la Kiss Arena ATB (de), de exemplu, considerat cap de afis.
Apropo, festivalul Peninsula/FelSziget a putut fi urmărit în direct si pe internet, la www.peninsula.ro.

Sîmbătă am ajuns acasă înainte de începerea primului concert pe care as fi vrut să-l văd, Coma, si m-am uitat la festival de acasă, din fata computerului. coma si-a promovat noul album unplugged, „Coma Light”, lansat de revista Sunete si m-am convins că umplugged-ul chiar li se
potriveste.
Spitalul de Urgentă au tinut publicul în priză cu piesele lor „de urgentă” si cu comentariile lui Dan
Helciug, Za’ Duff au cîntat cu năduf, de la Brasov se vedea că plouă si că e vînt, dar Mysha, chitaristul de la Za’Duff, a zis că a fost chiar năduh. Apoi la Brasov a iesit curcubeul, imediat după victoria FC Brasov-ului asupra echipei lui Dan Petrescu, iar eu am plecat la un concert Fără Zahăr.

Paul Kornuletz, vocalul de la Mushroom Story, a zis că cei de la Beatsteaks (de) au fost rupere, deci si-n ultima zi a meritat să te lasi plouat la Peninsula/FelSziget, un festival beton, care-ti dă multă libertate: de a alege, de a actiona, de a trăi. Un festival care a devenit mai popular decît orasul în care are loc actiunea, un festival la care am putut asculta super formatii care n-au salutat cu „Bună ziua Budapesta” sau cîntăreti care se bucură că „am ajuns în Ungaria”.
Un eveniment socio-cultural de muzică si de viată – Peninsula/FelSziget festival!

Salutare. mă bucur foarte tare că diseară vă pot asculta, în sfîrsit,live, asta după nenumărate ore de
casete/cd-uri/dvd-uri cu tiamat.
Va fi un concert cu piese din toate albumele voastre sau vă veti axa mai mult pe promovarea ultimului vostru album, „Amanethes”?
Anders: Vom cînta si cîteva piese de pe noul album, fireste, dar vom cînta si cîntece de pe restul albumelor. Va fi un concert Tiamat.
Johan: Da, vom cînta piesele pe care le vom crede pe moment că-s potrivite. Cîteodată în concerte ne dăm seama că o anumită melodie nu s-ar potrivi cum ne-am dori si încercăm altă melodie, după care alta… si tot asa...
Anders: În seara asta oricum va fi un concert lung… de o oră, o oră si jumătate si de aceea e posibil să cîntăm si multe melodii vechi, pe care de obicei nu le cîntăm în concerte.

Acum, după atîtea albume si concerte la cele mai mari festivaluri muzicale, cînd sînteti atît de populari în toată lumea, vă mai amintiti cum Treblinka a devenit Tiamat?
De ce ati hotărît să schimbati denumirea trupei si cum ati ales tiamat?
E cineva dintre voi pasionat de mitologie sau... de haos, Tiamat fiind numele zeitei haosului divin
în mitologia babiloniană? ...cît de important este numele pentru o formatie muzicală?
Johan: Totul s-a întîmplat atît de demult…cu mai mult de 10 ani în urmă… multă lume întreabă de asta, dar… nu am nimic de zis pe tema asta.
Anders: Răspunsul la întrebarea asta nu are nimic de a face cu „astăzi”, face parte din trecut...


Vă interesează criticile (pozitive sau negative) ori le neglijati?
Anders: În vremurile acelea o trupă era fericită să poată vinde 200 de CD-uri; noi am vîndut vreo 500, am fost super vedete… Zilele acelea au fost distractive, dar acum nu mai este aceeasi lume, au trecut aproape 20 de ani de atunci.
Johan: S-a schimbat mult de cînd am ajuns în centrul mass mediei. Dar acum totul devine real. Acum începem să facem muzica.
Anders: Încă o luăm în serios.
Johan: Primul album este primul album, asta e clar, dar de atunci s-au schimbat multe lucruri în jurul nostru.
Primul album ne-a adus oportunitatea să mergem în turneu.
Anders: Nu stiam nimic atunci, eram o nouă trupă tînără, îmi plăcea inocenta vîrstei, dar nu este albumul pe care l-am face astăzi. Cît despre critici, nu îmi pasă ce zic ei. Evident că citesti
ce au scris, dar dacă ai scris un review negativ la album l-as citi din nou si dacă ai scris si ceva bun despre album, care îmi place… e „top gear”.
Johan: Cred că am o atitudine foarte bună în fata criticismului… dacă citesc o cronică pozitivă mă face fericit… daca citesc una negativă - nu mă întristează… Tot timpul iau partea bună a lucrurilor, cea negativă nu mă interesează.
Andrews: Cineva a spus odată că dacă scrii ceva trebuie să fii în stare să-mi zici în fată
ce ai de spus. Dacă scrii ceva despre mine sau despre trupă ar trebui să fii în stare să mi-o zici si mie în fată, altfel nu are valoare ce ai scris. Dacă vrei să zici că sînt homosexual si nu sînt, asta e, dar ar trebui să fii în stare să mi-o zici si în fată…
Johan: Multi oameni se ascund pe internet în spatele forumurilor si ale falselor nume, unde sînt cronici la albume si ei bagă comentarii aiurea. Dar cîteodată ar trebui să fim criticati, nu sîntem tot timpul nemaipomeniti. S-a întîmplat să avem concerte unde noi zicem că au fost de nota 2 din 5, nu a fost bine deloc, am avut probleme si atunci nu vrem să citim un review bun, deoarece nu îl merităm.
Anders: Am avut un concert în Anglia în toamna trecută care a fost unul din cele mai nasparlii concerte ale noastre, nu din cauza a ce am făcut, cît din cauza problemelor pe care le-am avut… Se mai întîmplă... a fost nasol... si am luat 8 din 10 în Metalhammer. S-a scris despre acel concert chiar si în revistă? (că nu ar fi trebuit).

Cum creati piesele? faceti mai întîi muzica si după aceea scrieti textele sau invers? ce importantă au pentru voi textele?
Johan: Nu există o regulă după care creăm melodiile. Scriem în foarte diferite moduri muzica si versurile, depinde ce idee îti vine, daca ai o idee bună… Acum am găsit un titlu foarte bun de cîntec în timp ce făceam verificările de sunet pe scenă, poate asta va crea mai tîrziu melodia. Versurile… bineînteles că versurile sînt importante.
Anders: …evident că sînt importante.
Johan: ...totul este important.
Anders: ...tot ce trebuie să faci pentru un album... nu pot fi separate una de alta… e vorba de ansamblu... de rezultatul final…
Johan: Contează toate astea... trebuie să fii mulţumit de tot… si e chiar un lucru mare
să scoti o melodie la o casă de discuri ca Nuclear Blast… sînt multi bani la mijloc si vrem să fim multumiti cu totul: fotografii,sunet, muzică, versuri, tot ce facem.
Anders: De aceea downloadatul de pe internet e un lucru rău… deoarece nu iei produsul finit pe care vrem să îl prezentăm, iei doar jumătate din el. Primim o groază de emailuri pe website în care sîntem întrebati dacă publicăm versurile. De ce să le publicăm? Dacă cumperi albumul, versurile
sînt deja acolo.
Johan: Multă lume mi-a scris plîngînduse că sînt pauze ciudate intre melodii,abrupte… deoarece avem o groază de „crossfading”-uri… Păi, cumpără albumul si ascultă-l într-un CD player si va „curge” normal. Nu vom face nimic usor, mai ales pentru cei care descarcă muzica de pe internet.
Anders: Nu vom face nimic mai usor pentru cei care fură muzica noastră.

Albumul „Wildhoney” este considerat o piatră de temelie în istoria metalului, cel mai bine vîndut album la acea perioadă etc. Vouă ce albume Tiamat vă plac mai tare? dacă – prin absurd – cineva încă n-a ascultat Tiamat, cu ce i-ati recomanda să înceapă? care e albumul care vă reprezintă cel mai
mult?
Anders: „Amanethes”, cel mai nou album al nostru, toată lumea zice că „Amanethes” e
cel mai bun album. Adică dacă am fi crezut că cel mai bun album ar fi fost făcut în 1994 atunci nu ar mai fi trebuit să facem nici unul după el.
Johan: Exact… Asta pentru că nu vrem să ne facem de rîs, ar fi stupid. Am fi ca o trupă
de coveruri.
Anders: Sînt multe melodii bune pe „Wildhoney”, dar, să fiu cinstit, e prea scurt … Nu sînt suficiente melodii… Dar cel mai important lucru la „Wildhoney” a fost sincronizarea, nimeni nu făcuse un album de genul ăsta înainte.

În chestionarul de pe site-ul vostru (http://www.churchoftiamat.com/) sînteti întrebati de cel mai negru cosmar pe care l-ati visat vreodată.
Spuneati într-un interviu că ati fost influentati uneori de vise. care e ultimul vis pe care l-ati avut?
Johan: Sîntem influentaţi de tot ce se întîmplă în viata de zi cu zi, de tot la ce te gîndesti cînd esti singur si începi săte îngrijorezi despre lucruri, despre viitor.
E chestie de bază, nu e deloc complicat, oamenii tind să creadă că suntem mult mai complicati decît sîntem de fapt.
Noi scriem despre lucruri uzuale… Nu numai de zi cu zi, ci si de noapte.
Anders: Tot ce faci, vezi sau auzi va pune amprenta asupra ta. Dacă urăsti, vei fi marcat de asta… Cărti, filme, călătoriile, viata de zi cu zi, vise, conversatii... - orice experientă care intră în tine va iesi afară într-un fel sau altul…

Ce hobby-uri aveti? ce vă place să faceti în timpul liber?
Anders: Pescuitul.
Johan: Mi-ar plăcea să pescuiesc mai mult, dar nu am prea des posibilitatea asta…. nu
fac prea multe… mi-ar plăcea să stau la mine la balcon. Îmbătrînesc, dar îmi place…
Anders: Eu am 2 copii, asa că nu prea am timp liber.

Ce trupe vă plac, v-au influentat?
Johan: Sînt atîtea trupe care ne plac…

Atunci care e trupa voastră preferată?
Anders: Asta se schimbă de la zi la zi.
Johan: Îmi place Nick Cave mult de tot…
Anders: Nick Cave, The Clash, Tom Boyds.
Johan: Pink Floyd, Sex Pistols.
Anders: Iron Maiden.
Johan: Celtic Frost.
Anders: Metallica, Slayer, Terrorizer.
Johan: Venom, Mercyfull Fate...

Ce muzică ascultati în drum spre concerte, acasă? ce aveti în iPod, un obiect la care tineti atît de mult (tot din chestionarul de pe site-ul oficial e informatia)?
Anders: Depinde de starea în care esti.
Dacă te simti bine bei un pahar de vin si asculţi Nick Cave, iar dacă esti supărat bei o sticlă de vodka si asculti Celtic Frost, Slayer, depinde de stare.
Johan: Dacă esti deschis la minte ai muzică pentru orice stare.
Anders: Sau poti să lasi muzica să-ti schimbe starea. De exemplu, dacă asculti Nick Cave te vei simti mai melancolic, iar dacă asculti Slayer te vei simti mai vivace.


Ati înregistrat (în cea mai mare parte) ultimul album în Grecia. există vreun concert pe care nu-l uitati din cauza locului-tării-orasului în care a avut loc acel concert?
Cînd aveti concert într-o ţară în care n-ati fost niciodată vă place să vă informaţi, să vă plimbati, să cunoasteti sau vă limitati la concert?
Anders: Da, sînt multe… Ultimul concert din România a fost în top 3 sau cel putin în top 5, asta nu are de a face cu tara… are de a face cu publicul. Toate evenimentele sînt la fel pe scenă, diferenta e făcută de public si de interactiunea cu publicul.
În România a fost foarte bine, nu zic asta doar pentru că acum sîntem aici, a fost aici, dar… chiar a
fost foarte bine... a fost un concert de top 5.

Festivalul Creamfields, aflat deja la a 10-a ediţie în lume, a pus stăpânire în weekendul 2-3 august pe litoralul românesc.
Laserele şi focurile de artificii au fost vizibile din Vama Veche pâna în Mamaia, iar peste 10.000 de oameni au asistat la un show de senzaţie: 28 de DJ, 15 ore de mix non-stop – concomitent, pe 3 scene.
Încă de vineri dimineaţa, echipa Kiss FM/Kiss TV a plecat spre Saturn, înarmată cu toate materialele necesare pentru a „împodobi” locaţia cea mai generoasă a festivalului - Scena Kiss – şi pentru a seta toate detaliile legate de transmisiunile live KissFM, plus ştirile KissTV.
Sâmbătă 2 august, începând cu ora 15, s-au deschis porţile pentru publicul care a umplut plaja din
Saturn, iar echipele KissFM şi KissTV au fost pe fază pentru a „scana” clubberii.
Unii purtau peruci, alţii – ochelari de soare, grupuri întregi de party-people şi-au luat de la intrare stickere cu KissFM, fluiere şi brăţări cu „buzele” Kiss.
La scena principală a festivalului – Scena Kiss - încadrată de Scenele Prima şi Orange, warm-up-ul DJ-lor români a electrizat atmosfera şi a concentrat întreaga atenţie, astfel încât, la ora 8 seara, „Main Stage Kiss” era deja sub asalt, publicul dansând şi aplaudând prestaţiile lui Tall Paul şi a
DJ-ului Kiss – Almud, care a mixat în deschiderea setului lui David Morales.
La preluarea ştafetei, DJ-ul newyorkez i-a strâns mâna lui Almud, exclamând „Thanx, guy! Great public, great set, play another song for me please!” şi a adus în pragul extazului miile de fani. Odată cu urcarea pe scenă a lui David Guetta – cel mai titrat nume al Festivalului Creamfields Romania 2008
– mulţimea a explodat de entuziasm, într-o combinaţie fascinantă de sunet, proiecţii video şi lumini.
Cei 260.000 watti s-au revărsat peste plaja de la Saturn, iar impresionantul show de lasere a urclasat orice record de până acum.
Atmosfera a fost incredibilă până la final, Robbie Rivera şi Brian Cross fiind cei care au încheiat programul la Scena Kiss.
Ascultătorii Kiss FM care au câştigat invitaţii şi ocazia de a se fotografia cu David Guetta, au avut parte de câteva ore de party pe care nu le vor uita prea curând. Cei 3 realizatori ai matinalului de la Kiss FM – Dan Fintescu, Pussycat şi Olix, i-au adoptat în gaşca lor veselă şi au dansat împreună pe scenă până la întâlnirea cu DJ-ul francez.
Echipa Kiss TV a filmat momente inedite din culise, pe care le-am putut vedea în grupajele de ştiri Kiss Blitz, la Kiss TV.
În concluzie, Creamfields Romania 2008 a însemnat un line-up de excepţie, un maraton al beat-ului, o
explozie de entuziasm, câştigându-şi – fără îndoială - un loc fruntaş în topul evenimentelor acestei veri.

Sony Bmg/Nova Music
Când ai în mână un disc care a intrat direct pe primul loc în „UK’s Official Albums Chart” trebuie să faci într-un fel ca drumul său către CD-player să fie cât mai scurt. Până să afli că trupa care a lansat acest disc a fost declarată „The Next Big Thing” la „Glastonbury Festival Of Contemporary Performing Arts” în 2007 deja ai ajuns la piesa a doua, „That’s Not My Name”.
Adică direct la cea care i-a făcut cunoscuti pe The Ting Tings, despre care multi spun că ar fi varianta englezească si mult mai poppish a duetului The White Stripes.
Eu refuz să fac o asemenea alăturare desi chiar si în The Ting Tings există un membru care are numele de familie White.
Katie, căci despre ea este vorba, nu detine vocea lucrată a unei artiste care sparge linistea cartierului cu vocalize la ora 9 dimineaţa dar are destulă charismă ca să te facă să asculti un
refren repetat până la obsesie, fie că e vorba de mai sus amintitul „That’s Not My Name” sau de „Shut Up And Let Me Go”.
Sound-ul destul de colorat si bine pus la punct de Jules De Martino aduce aminte de trupe saptezeci-optzeciste (The Knack, Blondie) dar si brit-eri contemporani (Franz Ferdinand), felul în care sunt combinate stilurile compensând usurimea unor piese parcă special compuse pentru balurile de absolvire a liceului - „Fruit Machine” sau „Keep Your Head”.
Dacă ar fi să mai caut o bulină neagră pentru a echilibra scorul bune/rele as spune că „We Started Nothing” e un disc atât de scurt (38 de minute), încât e comparabil cu o plimbare într-un orăsel de
câteva zeci de mii de suflete. Mergi mai încet ca să nu iesi din el fără să-ti dai seama.
Cetin RASIT

Anti
După despărtirea celor de la Rage Against the Machine în anul 2000, trei din membrii trupei au mers înainte înfiintând formatia Audioslave, însă toată lumea era curioasă dacă cel ce a fost portavocea trupei si anume solistul Zack de la Rocha va continua.
Asteptarea a durat timp de 8 ani până la un nou material de studio semnat de Zack. Albumul - de fapt un EP de 5 piese - a apărut la sfârsitul lunii iulie este o colaborare cu bateristul John Theodore - fost la
Mars Volta - care abundă de ritmuri care mai de care servite pentru flow-ul inconfundabil al lui Zack.
Acest album a ajuns destul de repede pe piată după ce numai cu vreo două luni în urmă se anunta posibilitatea unei colaborari între cei doi.
Sincer să fiu, mă asteptam ca după opt ani, domnul De la Rocha să vină cu o tonă de idei care sa nu poată încapea pe zece albume dar din păcate nu a fost asa.
Oricum, este un album care cu sigurantă va trezi interesul vechilor fani Rage Against the Machine, care - după caz – se vor multumi sau nu cu ce vor auzi. În speranta că acesta este doar un preludiu la adevaratul album a lui Zack, vă dorim 20 de minute de auditie placută!
Hefe

Emi
Când revii după 11 ani asteptările melomanului sunt imense. Mai ales dacă un astfel de disc vine din partea unui grup controversat cum The Verve încă este.
"Forth" te ia destul de repede (impozanta "Sit And Wonder") si abia reusesti să-ti dai seama ce s-a întâmplat de un material estimat ca revelatie îti ajunge în urechi în final doar ca o variantă coafată de disc solo al frontman-ului (“Valium Skies”).
Cd-ul patru al pentru-a-douaoară reunitilor britanici nu are mai nimic din fanteziile shoegaze cîntate
la începutul anilor ’90 (probabil că as fi vrut) si nici prea multe fărâme din forta capodoperei "Urban Hymns".
"Forth", în moduri evidente totusi mai matur, pare să înceapă în 2000, cînd Ashcroft a luat calea solo - nu neapărat pertinentă, dar considerabil mai dulceagă – si a început să cânte fără mâna esentialului Nick McCabe.
Asta aud, vădit confuz, în cele zece noi track-uri ale grupului.
Exact ca în "Alone With Everybody" sau si mai asemănătorul "Human Conditions", dai de un Salisbury hotărât să-si remarce fermele tobe si un Richard cu o voce în cea mai bună formă.
Nu prea McCabe, poate niste Simon Jones.
Discul nou The Verve, vreau să se înteleagă, este bine produs (“Rather Be”), puternic (“Love Is Noise”), suficient de corect (“Numbness”), dar nu grozav de creativ (“I See Houses”, „Noise Epic”, „Appalachian Springs”).
Dacă discutăm despre vârfurile materialului, într-adevăr, se pot pune cu tot curajul în fată „Judas”
si „Columbo”. Spunea Richard luna trecută, în plină nouă lansare: ”Îmi voi continua cariera solo. Însă ar fi fost o rusine să las Verve aiurea, când e atâta talent în trupa asta”.
Mă întreb cum vede el „Forth”. I se pare oare un disc pur Verve când stă acasă sincer, pe canapea, si îl ascultă?...Cu rele, cu bune, judecat fără tendinta asta spre prea multe conexiuni si mai-vechile
apucături de "în asteptarea perfectiunii”, avem în fată un disc cu Muzică.
Bine ne-am regăsit, frunti cu vise!
Vlad STOIAN

Veste tristă pentru fanii înfocati u2 care asteptau un nou album în acest an, pentru că trupa irlandeză a hotărât să amâne lansarea pentru la anul.
Bono a declarat că au de ales din peste 50 de piese pentru acest album despre care se spune că va fi foarte diferit de stilul care a consacrat U2.
„E un capitol nou pentru noi. Toti cei care au ascultat piesele noastre au observat că ne-am schimbat directia”, a mai spus Bono. Majoritatea pieselor au fost compuse pe durata sesiunilor din Maroc,
Dublin si Franta, iar înregistrările se fac în sudul Frantei.

20 octombrie este data la care apare "Black Ice", noul album ac/dc, iar 28 data la care începe Black Ice World Tour, un turneu care va promova materialul. Turneul va cuprinde 24 de orase din Statele Unite, după care trupa australiană va sustine spectacole si-n America de Sud, Europa, dar si Asia.