10/06: byron
Category: Reporter de ocazie
Posted by: sunete
byron este o trupa pe care nu am descoperit-o înca sau nu suficient de bine. Si este mare pacat sa nu o facem... Cu siguranta va propunem sa treceti pe la un concert de-al lor, dar pana atunci îi avem si noi invitati, “live” în paginile revistei via întrebarile voastre.
byron este rock.
byron canta rock
Sa presupunen ca de maine trebuie schimbat numele trupei... Cum s-ar numi ea?
Justifi cati-va alegerea. (Laura Maris)
Haha, buna întrebare! Nu ne-am pus problema, pentru ca din momentul în care începi
cu un nume si apuci sa faci ceva, a-l schimba înseamna a o lua de la zero si nu are nici un
sens. Am ales numele byron (care se scrie cu b mic) pentru ca Dan Byron (cu B mare, ca sa facem diferenta) era initiatorul proiectului, cel mai cunoscut dintre noi si principalul compozitor.
Asa ca n-am plecat de la zero, dar a trebuit sa ne numim byron. Daca ar fi sa ne numim altfel, ar fi tot ceva scurt, dar ceva care nu ar crea confuzii pentru cautarile google, poate ceva unic sau fara sens clar. E clar ca o asemenea decizie necesita multa, multa gandire. Poate ne-am numi bairon, sa îmbinam specificul national cu ortografi a unica.
Spune-mi un pic povestea Dvd-ului vostru unplugged, pentru ca trebuie sa recunoastem ca este un lucru (usor) iesit din comun pentru scena muzicala din Romania.
Cum ati venit cu ideea? (ida)
Ideea a aparut, ca majoritatea ideilor fundamentale, la o bere, combinand nostalgiile
MTV unplugged-ice ale lui Dan, spiritual întreprinzator al managerului nostru Codrut si
nevoia de adrenalina a inginerului de sunet Victor Panfilov. Din momentul în care ei au realizat ca totusi ceva-ceva se poate face, a început nebunia din toate punctele de vedere. Pe scurt, odata porniti nu ne-a mai oprit nimic, desi au fost multe obstacole de depasit. Pe de alta parte, am senzatia ca povestea v-a fost spusa pe (foarte) larg într-un numar trecut din Sunete.
Anul trecut invitatii vostri la Acoustic Drama au fost Andries&P. Seling. De ce ei?
(Adriana)
Ne-am dorit niste artisti de calibru, cu prestanta si cu care sa putem comunica muzical
usor. Paula are o voce senzationala. Andries nu a acceptat nici o colaborare de genul asta
pana acum. Faptul ca ambii sunt prezenti pe disc (cu cate o piesa de-a noastra si cate una
de-a lor) e o onoare si o carte de vizita pentru noi, la început de cariera.
Sunteti multumiti de cum a fost primit Dvd-ul? (Vlad ionuT)
Da si nu. Probabil ca am învatat niste lectii din asta. Oricum, ma asteptam sa se vorbeasca mai mult despre el. Nu am gasit nici o recenzie, buna, rea, ceva acolo. Presa prefera interviuri sau (mai ales) comunicate de presa copy-paste.
Publicul este de fi ecare data foarte satisfacut de reprezentatiile unplugged, ceea ce ma face sa cred ca mesajul a ajuns totusi la ei.
Dificultatea e sa ajunga la cat mai multi. În tara destul de putini oameni stiu de noi si vin la concerte.
Suntem într-adevar la început de cariera, dar poate ne asteptam ca arderea etapelor la capitolul activitate sa se traduca si într-o notorietate mai rapida. N-a fost chiar asa, sau cel putin nu în acelasi ritm, sa zicem.
Se pare totusi ca vremea MTV unplugged-urilor a cam trecut. Lumea nu realizeaza cat de dificil si costisitor sunt de realizat si nu prea merita.
Pe net am dat de cateva ori peste: “Aproape imposibil de încadrat, muzica byron curge pur si simplu”…. Încadrati voi muzica byron, pentru ca voi o cunoasteti cel mai bine. (Radu Ifrim)
byron canta rock. Poate e alternativ, poate e adult, poate e intelectual, poate are influente
din foarte multe alte zone muzicale. Nu stiu, am auzit o gramada de etichete pentru noi.
Fiecare este corecta pentru cel care a pus-o. Eu personal nu vreau sa pun etichete – eu ascult muzica, nu subgenuri. byron este rock.
Mai departe fiecare e liber sa ne numeasca asa cum vrea, sa-si creioneze propria parere dupa ce ne asculta. Esential e sa se întample asta.
Fiecare dintre voi ati activat sau activati si în alte trupe, deci aveti un spate în muzica, cum s-ar spune. Cum s-au înteles spiritele, stilurile voastre atunci cand v-ati întalnit si ati format byron. Cum ati ajuns la stilul care sa va reprezinte pe toti? (alina simion)
Avem un posterior extrem de muzical. Nu a fost greu, desi nu putem spune nici acum ca toti din trupa sunt 100% de acord cu orice nota byron, dar ma îndoiesc ca exista vreo trupa în lumea asta incluzand muzicieni care gandesc identic.
Poate doar un one-man band. Din fericire putem sa ajungem la o întelegere stilistica, în primul rand, pentru ca Dan este cel care compune aproape toata muzica, el asigura omogenitatea.
Aranjamentele muzicale sunt facute ulterior împreuna, si scopul este un rezultat care sa nu fie nici banal, nici facil. Stilul nostru este mai mult decat suma abilitatilor fiecaruia dintre noi. Am avut norocul sa ne întelegem musical si sa ne completam reciproc destul de bine ca instrumentisti înca de la început si sa putem sa ne conturam un stil si un sound, sper, usor de recunoscut. Ne place ceea ce facem si asta ne-a tinut împreuna (pe cei care am ramas împreuna).
Presa/fanii/criticii au scris/vorbit frumos despre Forbidden Drama, l-au aplaudat chiar. Cum îl vedeti voi, cum îl puteti aprecia voi, cei care “l-ati facut”? (bodgan d.)
Îl vedem ca pe un prim album foarte bun, cu un sunet excelent si cu o identitate clara si
originala, dar si cu mici defecte. Dar noi suntem subiectivi.
Si daca byron nu ar mai fi... atunci ce ar fi?(alex)
Toti suntem muzicieni de cariera, nu putem de azi pe maine sa ne apucam de export-import.
Iar cand nooooi nu voooom mai fiiiii o sa fim capabili sa cantam si în alte formule, daca va fi nevoie. O si facem deja, unii dintre noi.
De ce Forbidden (Forbidden Drama)? (Mihai Banu)
Piesa titulara a fost considerata cea mai reprezentativa pentru ideea tematica a albumului,
si anume omul modern, alienare, stres, minciuni media etc. În societatea contemporana
micile drame cotidiene sunt interzise.
Un concert memorabil pe care o sa-l tineti minte si la 70 de ani... (anca)
Banuiesc ca vorbim de un concert de-al nostru!
Fiecare concert e memorabil în felul lui. Uneori pozitiv, alteori negativ. Cred ca, obiectiv vorbind, concertul înregistrat pe DVD-ul Acoustic Drama are sanse sa ne ramana cel mai mult în cap, fie si numai pentru stresul, logistica si lunile de munca ce i-au fost dedicate. Un concert într-o sala atat de mica si cu putini oameni, dar cu enorma energie. Cu toate astea, la 70 de ani s-ar putea sa ne amintim mai curand în ce pahar ne-am pus placa.
Cantati de ceva vreme, astfel ca puteti aprecia deja cam cat de educat este publicul
roman. Asa ca va întreb cat de educat este publicul, atunci cand vine vorba de
muzica, evident. (Vio b.)
Nu îmi permit sa fac judecati de valoare asupra publicului în general. Pot sa spun însa doua vorbe despre publicul nostru actual, care este predominant tanar, feminin, instruit si cunoscator de engleza (se întampla des ca publicul sa cante cel putin un refren întreg la concertele noastre).
Speram sa-l mai diversificam, pentru ca din punct de vedere strict statistic el nu e extrem de mare, chiar daca e publicul nostru preferat...
Planuri, vise, proiecte? (Tania)
Albumul 2 în toamna, plus alte surprize care pot aparea anul asta. Vise – sa traim decent
din ceea ce facem, sa avem un tobosar stabil si bun, sa avem notorietatea pe care o meritam, sa ajungem cam cat de sus poate sa ajunga o trupa care canta genul asta de muzica (e o diferenta între vise si iluzii).
Ce v-a dezamagit cel mai tare pana acum (ca trupa)? (lulu)
Dezamagiri exista pentru toti si nu e nimic iesit din comun fata de dezamagirile oricarui
muzician roman ajuns la un oarecare nivel. Sau nu neaparat roman. Discrepanta flagranta între efort/succes/venituri, dificultatea gasirii resurselor, dezinteresul celor care pot ajuta, conditia artistului etc. etc. Nimic special. Dar, desigur, cand „te faci artist’ stii la ce te înhami si stii si ca o faci în primul rand pentru ca îti place si pentru ca asta esti, pana în maduva oaselor, si nu merita sa-ti tradezi vocatia.
byron este rock.
byron canta rock
Sa presupunen ca de maine trebuie schimbat numele trupei... Cum s-ar numi ea?
Justifi cati-va alegerea. (Laura Maris)
Haha, buna întrebare! Nu ne-am pus problema, pentru ca din momentul în care începi
cu un nume si apuci sa faci ceva, a-l schimba înseamna a o lua de la zero si nu are nici un
sens. Am ales numele byron (care se scrie cu b mic) pentru ca Dan Byron (cu B mare, ca sa facem diferenta) era initiatorul proiectului, cel mai cunoscut dintre noi si principalul compozitor.
Asa ca n-am plecat de la zero, dar a trebuit sa ne numim byron. Daca ar fi sa ne numim altfel, ar fi tot ceva scurt, dar ceva care nu ar crea confuzii pentru cautarile google, poate ceva unic sau fara sens clar. E clar ca o asemenea decizie necesita multa, multa gandire. Poate ne-am numi bairon, sa îmbinam specificul national cu ortografi a unica.
Spune-mi un pic povestea Dvd-ului vostru unplugged, pentru ca trebuie sa recunoastem ca este un lucru (usor) iesit din comun pentru scena muzicala din Romania.
Cum ati venit cu ideea? (ida)
Ideea a aparut, ca majoritatea ideilor fundamentale, la o bere, combinand nostalgiile
MTV unplugged-ice ale lui Dan, spiritual întreprinzator al managerului nostru Codrut si
nevoia de adrenalina a inginerului de sunet Victor Panfilov. Din momentul în care ei au realizat ca totusi ceva-ceva se poate face, a început nebunia din toate punctele de vedere. Pe scurt, odata porniti nu ne-a mai oprit nimic, desi au fost multe obstacole de depasit. Pe de alta parte, am senzatia ca povestea v-a fost spusa pe (foarte) larg într-un numar trecut din Sunete.
Anul trecut invitatii vostri la Acoustic Drama au fost Andries&P. Seling. De ce ei?
(Adriana)
Ne-am dorit niste artisti de calibru, cu prestanta si cu care sa putem comunica muzical
usor. Paula are o voce senzationala. Andries nu a acceptat nici o colaborare de genul asta
pana acum. Faptul ca ambii sunt prezenti pe disc (cu cate o piesa de-a noastra si cate una
de-a lor) e o onoare si o carte de vizita pentru noi, la început de cariera.
Sunteti multumiti de cum a fost primit Dvd-ul? (Vlad ionuT)
Da si nu. Probabil ca am învatat niste lectii din asta. Oricum, ma asteptam sa se vorbeasca mai mult despre el. Nu am gasit nici o recenzie, buna, rea, ceva acolo. Presa prefera interviuri sau (mai ales) comunicate de presa copy-paste.
Publicul este de fi ecare data foarte satisfacut de reprezentatiile unplugged, ceea ce ma face sa cred ca mesajul a ajuns totusi la ei.
Dificultatea e sa ajunga la cat mai multi. În tara destul de putini oameni stiu de noi si vin la concerte.
Suntem într-adevar la început de cariera, dar poate ne asteptam ca arderea etapelor la capitolul activitate sa se traduca si într-o notorietate mai rapida. N-a fost chiar asa, sau cel putin nu în acelasi ritm, sa zicem.
Se pare totusi ca vremea MTV unplugged-urilor a cam trecut. Lumea nu realizeaza cat de dificil si costisitor sunt de realizat si nu prea merita.
Pe net am dat de cateva ori peste: “Aproape imposibil de încadrat, muzica byron curge pur si simplu”…. Încadrati voi muzica byron, pentru ca voi o cunoasteti cel mai bine. (Radu Ifrim)
byron canta rock. Poate e alternativ, poate e adult, poate e intelectual, poate are influente
din foarte multe alte zone muzicale. Nu stiu, am auzit o gramada de etichete pentru noi.
Fiecare este corecta pentru cel care a pus-o. Eu personal nu vreau sa pun etichete – eu ascult muzica, nu subgenuri. byron este rock.
Mai departe fiecare e liber sa ne numeasca asa cum vrea, sa-si creioneze propria parere dupa ce ne asculta. Esential e sa se întample asta.
Fiecare dintre voi ati activat sau activati si în alte trupe, deci aveti un spate în muzica, cum s-ar spune. Cum s-au înteles spiritele, stilurile voastre atunci cand v-ati întalnit si ati format byron. Cum ati ajuns la stilul care sa va reprezinte pe toti? (alina simion)
Avem un posterior extrem de muzical. Nu a fost greu, desi nu putem spune nici acum ca toti din trupa sunt 100% de acord cu orice nota byron, dar ma îndoiesc ca exista vreo trupa în lumea asta incluzand muzicieni care gandesc identic.
Poate doar un one-man band. Din fericire putem sa ajungem la o întelegere stilistica, în primul rand, pentru ca Dan este cel care compune aproape toata muzica, el asigura omogenitatea.
Aranjamentele muzicale sunt facute ulterior împreuna, si scopul este un rezultat care sa nu fie nici banal, nici facil. Stilul nostru este mai mult decat suma abilitatilor fiecaruia dintre noi. Am avut norocul sa ne întelegem musical si sa ne completam reciproc destul de bine ca instrumentisti înca de la început si sa putem sa ne conturam un stil si un sound, sper, usor de recunoscut. Ne place ceea ce facem si asta ne-a tinut împreuna (pe cei care am ramas împreuna).
Presa/fanii/criticii au scris/vorbit frumos despre Forbidden Drama, l-au aplaudat chiar. Cum îl vedeti voi, cum îl puteti aprecia voi, cei care “l-ati facut”? (bodgan d.)
Îl vedem ca pe un prim album foarte bun, cu un sunet excelent si cu o identitate clara si
originala, dar si cu mici defecte. Dar noi suntem subiectivi.
Si daca byron nu ar mai fi... atunci ce ar fi?(alex)
Toti suntem muzicieni de cariera, nu putem de azi pe maine sa ne apucam de export-import.
Iar cand nooooi nu voooom mai fiiiii o sa fim capabili sa cantam si în alte formule, daca va fi nevoie. O si facem deja, unii dintre noi.
De ce Forbidden (Forbidden Drama)? (Mihai Banu)
Piesa titulara a fost considerata cea mai reprezentativa pentru ideea tematica a albumului,
si anume omul modern, alienare, stres, minciuni media etc. În societatea contemporana
micile drame cotidiene sunt interzise.
Un concert memorabil pe care o sa-l tineti minte si la 70 de ani... (anca)
Banuiesc ca vorbim de un concert de-al nostru!
Fiecare concert e memorabil în felul lui. Uneori pozitiv, alteori negativ. Cred ca, obiectiv vorbind, concertul înregistrat pe DVD-ul Acoustic Drama are sanse sa ne ramana cel mai mult în cap, fie si numai pentru stresul, logistica si lunile de munca ce i-au fost dedicate. Un concert într-o sala atat de mica si cu putini oameni, dar cu enorma energie. Cu toate astea, la 70 de ani s-ar putea sa ne amintim mai curand în ce pahar ne-am pus placa.
Cantati de ceva vreme, astfel ca puteti aprecia deja cam cat de educat este publicul
roman. Asa ca va întreb cat de educat este publicul, atunci cand vine vorba de
muzica, evident. (Vio b.)
Nu îmi permit sa fac judecati de valoare asupra publicului în general. Pot sa spun însa doua vorbe despre publicul nostru actual, care este predominant tanar, feminin, instruit si cunoscator de engleza (se întampla des ca publicul sa cante cel putin un refren întreg la concertele noastre).
Speram sa-l mai diversificam, pentru ca din punct de vedere strict statistic el nu e extrem de mare, chiar daca e publicul nostru preferat...
Planuri, vise, proiecte? (Tania)
Albumul 2 în toamna, plus alte surprize care pot aparea anul asta. Vise – sa traim decent
din ceea ce facem, sa avem un tobosar stabil si bun, sa avem notorietatea pe care o meritam, sa ajungem cam cat de sus poate sa ajunga o trupa care canta genul asta de muzica (e o diferenta între vise si iluzii).
Ce v-a dezamagit cel mai tare pana acum (ca trupa)? (lulu)
Dezamagiri exista pentru toti si nu e nimic iesit din comun fata de dezamagirile oricarui
muzician roman ajuns la un oarecare nivel. Sau nu neaparat roman. Discrepanta flagranta între efort/succes/venituri, dificultatea gasirii resurselor, dezinteresul celor care pot ajuta, conditia artistului etc. etc. Nimic special. Dar, desigur, cand „te faci artist’ stii la ce te înhami si stii si ca o faci în primul rand pentru ca îti place si pentru ca asta esti, pana în maduva oaselor, si nu merita sa-ti tradezi vocatia.
Rasta wrote: