Masă de apă care înaintează prin mişcări oscilatorii la suprafaţa unei mări, a unui fluviu etc., formând creste şi adâncituri. Aceasta este definiţia unui val pe care o găsim în dicţionarul explicativ al limbii române. Prin val mai poate fi exprimat şi ce este la modă, ce a fost, ce este dar şi ce va urma. Să ne aducem aminte ce muzică am ascultat în 2009, unde ne-am distrat bine sau nu în 2009, ce ne-a impresionat sau nu în 2009. Dar mai mult voi expune aspecte ce tin de mişcarea muzicală electronică autohtonă. Nu voi jigni pe nimeni pentru că nu este frumos şi nici de datoria mea.
Început
Primele luni ale oricărui ani sunt încărcate de optimism, iz de sarmale, firmituri de cozonac şi ghiocei. S-ar zice că în primele săptămâni ale lunii ianuarie nimeni nu face nimic, cluburile sunt închise şi străzile pustii. Tradiţia spune că trebuie să ne pregătim de viitor, să facem planuri şi să ne odihnim. Surpriză, pe data de 2 ianuarie 2009 căsuţele poştale electronice erau pline cu mesajul „ Mâine seară e petrecere la Fabrica”. Folosindu-se de sintagma „NYE Recovery” , Tomasan, VRT şi Tony031R au provocat petrecăreţii bucureşteni să ignore tradiţia şi să iasă la party. Nu s-au făcut schimburi de bucate culinare, dar s-a dansat până la răsăritul soarelui pe ritmuri house, garage, 2step, dubstep, breakbet şi drum and bass. Valul a fost lansat. O săptămână mai tarziu Mc Coppa, Dan Habarnam (dacă nu aţi aflat deja, piesele lui sunt prezente in compilaţii apărute la casa de discuri Hospital), Cypher, N`Smart, Gojira, Tomasan, Rapala, Tony031R şi Hazee arătau ce piese noi urmau să iasă spre vânzare în 2009. Atrag atenţia asupra faptului că nu încerc să fac o recenzie sau o simplă înşiruire de nume şi date, fiţi răbdători, ideea generală se va contura în cele ce urmează.
Conţinut
Ultimele două petreceri menţionate au fost organizate de către Bass Power Movement şi Foo Events. În lunile ce au urmat aceste două brand-uri au dispărut de pe piaţă, fapt ce mi-a sădit o singură întrebare: „Ce se întâmplă?”. Dacă în anii precedenţi publicul cerea cât mai multe party-uri, muzică din ce în mai variată şi dj-ei sau producători renumiţi, în 2009 s-a petrecut ceva ciudat. Au apărut actori noi pe scena evenimentelor organizate în Bucuresti, petrecerile au devenit o constantă pentru zilele de vineri şi sâmbătă iar pofta de a asculta pe viu producători sau dj-ei pe care-i savurezi acasă la căşti a fost pe deplin satisfăcută. Teebee, Bong-Ra, Chris.Su, JFB, Plump Djs, Suv, Kraak & Smaak, Benny Page, Black Sun Empire, Caspa, Tes La Rok, Robyn Chaos, Dylan, Chase & Status, Zion Train, Skream, Limewax, Noisia, Beardyman, General Midi, Coki, Benga, Deadmau5, DubFX, Stanton Warriors, Vegas, Cotti, State Of Mind, Shy Fx, Joker sunt numele pe care mulţi au aşteptat să le vadă pe un afiş autohton. Unele evenimente au avut succes, altele nu. Logaritmul de calcul a fost buclucaş de fiecare dată, variabila ce poate fi blamată fiind publicul. Nu mă întelegeţi greşit, nu vreau să fiu sarcastic ci doar să atrag atenţia asupra unui fenomen. Cu siguranţă şi în această industrie a evenimentelor se aplică legile vânzărilor, pentru că se oferă un produs care este plătit. Mai exact muzică, acele sunete pe care producătorii se chinuie ore, săptămâni chiar luni de zile să le aşeze în aşa fel încât pe tine ca şi ascultător să te facă să dansezi în club, să transpiri suficient de mult încât să-ţi potoleşti setea consumând produse din barul oferit de către organizatorul evenimentului, plătind astfel prestaţia Disk Joker-ului pe care ai venit să-l asculţi. Este un cerc vicios care se bazează pe fiecare dintre noi, gurmand auditiv sau simplu petrecăreţ. Atunci când ceva întrerupe această linie continuă, lucrurile încep să meargă prost. Organizatorii de evenimente falimentează din pricina datoriilor cumulate, cluburile se închid în lipsa profitului, dj-ul are o prestaţie din ce în ce mai proastă iar publicul este nemulţumit şi nu-şi mai face prezenţa în cadrul evenimentelor.
Să digerăm conţinutul
Lucrurile nu stau totuşi atât de rău pe cât le-am făcut să pară în rândurile de mai sus.Frecvenţa petrecerilor a fost cel puţin satisfăcătoare, publicul a devenit mai numeros, totul se îndreaptă într-o direcţie firească. Şi asta pentru că schimbarea este naturală indiferent de modul în care se manifestă. Cum spuneam mai devreme, au apărut organizatori noi, care au făcut treabă. Nu voi da calificative, pentru că este prematur în acest moment. În schimb, dacă mi se permite, voi face o paralelă între o petrecere şi o cină. Dacă uităm să aşezăm tacâmurile corespunzător în faţa invitaţilor, vom face de la început o părere proastă. Avem însă o scăpare, mâncarea. Dacă aceasta nu este gustoasă, prezentabilă sau nu stârneşte în niciun fel interesul, seara este compromisă. Să ne întoarcem la petreceri. Poate că promovarea unui eveniment nu este punctul forte al echipei organizatorice, dar asta poate fi trecut cu vederea sau nu. Legile vânzării spun că un rol foarte important este jucat de către ambalaj. Recunoaşteţi, vi s-a întâmplat cel puţin o dată să mâncaţi o ciocolată gustoasă împachetată prost sau să mergeţi la o petrecere deloc promovată sau insuficient. Produsul de bază este muzica, indiferent de efectul pe care-l provoacă, plăcut sau nu. În 2009 putem spune mai multe ca oricând că există muzică electronică românească. Producători ca Mesmer, TRG, Junkyard, Suie Paparude, Minus şi Dan Habarnam sunt la fel de cunoscuţi peste hotare pe cât este Nicolae Ceauşescu. Dacă ne gândim la climatul economic actual, ar trebui să încurajăm şi să susţinem produsele autohtone, pentru că dacă vom merge într-un club din Anglia şi vom menţiona numele de mai sus reacţiile vor fi pozitive. Mi-am permis să fac trimitere către Anglia, pentru că mulţi consideră drept etalon ce se întâmplă acolo pe plan muzical. Ca fapt divers, în multe din cluburile engleze condiţiile din sunt similare cu cele prezente în România, plecând de la dotarea sonoră şi ajungând la produsele oferite în bar. Aşadar cei care se lamentează nu au dreptate. Putem aprecia în schimb efortul depus în 2009 de către organizatori şi patroni de club, pentru că lucrurile stau suficient de bine la acest capitol. Atât timp cât în continuare există evenimente ce fac melomani din alte oraşe să străbată sute de kilometrii doar pentru a auzi timp de două ore un anumit artist, personal am pretenţia de la oricine să străbată trei kilometrii doar pentru a auzi timp de aceleaşi două ore acelaşi artist. Pentru că indiferent de timpul petrecut pe drumul până la eveniment, faci parte din public, acel val care influenţează scena muzicală. La fel cum Dunărea înregistrează cote scăzute în anumite perioade ale anului (procnozele zilnice pot fi auzite încă la postul de radio naţional), la fel şi scena muzicală are un public numeros sau nu. Scepticii vor spune că nu are nicio legatură, dar voi prezenta un alt aspect. În mod normal la orice eveniment sunt invitaţi cel puţin doi artişti care-l prefaţează respectiv preced pe cel principal. Acesta din urmă este programat invariabil între orele 00:30 şi 03:30. Dacă majoritatea publicului soseşte la eveniment cu 10 minute înainte de acest interval şi pleacă spre casă cu 10 minute dupa terminarea lui, atmosfera generală este proastă. Vă aduc aminte de comparaţia cu cina servită invitaţilor. Pentru o digestie sănătoasă medicul recomandă o dietă completă, care să conţină supe şi desert. Sunt de acord, probabil că în viitor vom servi o singură masă pe parcursul întregii zile compusă dintr-un pliculeţ ce va conţine toate cele necesare bunei funcţionări fizice (pachetul fără dar şi poate va fi comestibil) şi vom asculta un singur artist în cadrul unui eveniment muzical ce va dura doua zeci de minute. Dar asta se va întâmpla poate doar în viitor.
Sarut mâna pentru masă
În 2009 s-a ascultat multă muzică electronică, de toate genurile. Nu le voi înşira pentru că voi umple din nou patru rânduri, aşa cum am făcut când am enumerat o parte dintre artiştii internaţionali pe care am avut ocazia să-i vedem în carne şi oase, pe o scenă românească. Indiferent de numărul publicului, fiecare dintre ei a fost plăcut impresionat de reacţia oamenilor prezenţi la faţa locului. Veţi spune poate că au făcut-o din politeţe, dar nu este cazul. Ospitalitatea românească este un fapt concret, la fel cum este şi pofta nebună de relaxare pe care orice om o manifestă. Nu este o revistă cu profil vânătoresc, deci sunteţi cu adevărat melomani dacă citiţi Sunete, aşa că vă provoc în 2010 să ieşiţi şi mai mult din casă, să vă faceţi prezenţa la şi mai multe evenimente muzicale, să ovaţionaţi, să fluieraţi, să urlaţi de fiecare dată când auziţi o piesă care vă gâdilă auzul într-un club. Pe scurt să fiţi o piesă din puzzle-ul scenei muzicale, pentru că orice mâncare bună are nevoie de toate ingredientele din care este compusă reţeta. Pot fi acuzat că mi-am exprimat frustrările personale, dar de fapt am vrut să atrag atenţia asupra altui fapt: dacă acum câţiva ani am fi copiat casete audio cu artiştii preferaţi, am fi aşteptat să apară pe piaţa neagră o casetă vhs pentru a vedea un cântăreţ sau ne-am fi rugat să nu se rupă banda magnetofonului în timp ce ascultam o melodie, astăzi putem savura muzica făra a ne gândi la cele de mai sus, cu un efort minim. Datoria melomanului contemporan este să caute pe Internet magazinele on-line de unde poate cumpăra muzica preferata şi de a merge la concerte atunci când se iveşte ocazia. Cârcotaşii vor spune acum că un dj-ei nu susţine un concert. Nu-i voi contrazice, îmi permit doar să-i corectez. Dj-ul susţine o prestaţie artistică, oferind spre ascultare piese pe care poate nu le putem asculta acasă sau care în acel moment nu au fost oferite spre vânzare. Cum în ultimii ani tehnica a jucat un rol important în manifestările artistice de orice fel, nu poate fi denigrat un eveniment susţinut doar de dj-ei.
Încheiere
La sfărşit de an, atât baieţii cât şi fetele încearcă sa afle ce le rezervă viitorul, cel mai probabil consultând predicţiile astrale. Nu este cazul nostru însă, dar personal nu văd decât cu ochi buni 2010. Am făcut trimitere preponderent către public pentru că el joacă rolul cel mai important. De el depinde scena muzicală (oricare ar fi, indiferent de stadiul în care se află ea). Dacă în acest moment în care citiţi aceste rânduri un producător a terminat o piesă, mai mult ca sigur veţi dori să o auziţi, deci motivaţia unui eveniment muzical există. Căile materiale prin care poate fi realizat sunt şi ele accesibile. În 2009 există suficiente locaţii care pot găzdui seri dedicate muzicii electronice atât la nivel tehnic cât şi la nivel logistic. Rog încă o dată scepticii să se abţină. Îmi aduc aminte de o discuţie legată de scena muzicală românească, concluzia în acel moment fiind că este inexistentă. În acest moment însă lucrurile nu mai stau la fel. Avem producători autohtoni (care primesc recenzii pozitive atât în ţară cât şi peste hotare), avem case de discuri care promovează atât artişti naţionali cât şi internaţionali, avem festivaluri naţionale constante, avem din ce în ce mai multe petreceri şi evenimente muzicale, posturi radio de profil, site-uri şi publicaţii care susţin muzica electronică şi nu în ultimul rând un public mai numeros ca niciodată. Nu am uitat cum în urmă cu ceva ani aşteptam chiar şi luni de zile un eveniment care nu se bucura de artişti atât de numeroşi cum este cazul în 2009, şi nu pot decât să mă bucur. În această perioadă artişti importanţi au fost prezenţi în România chiar şi în zile de miercuri sau joi, pentru simplul motiv că zilele de vineri sau sâmbătă ofereau artiştii cel puţin la fel de importanţi şi valoroşi. Este un semn de maturizare şi multă decenţă, pentru că organizatorii au înţeles că nu au decât de câştigat în urma colaborării. Singurul avantajat este publicul pentru că în 2010 va putea alege în funcţie de preferinte. Sunt convins că oferta muzicală va fi cel puţin la fel de variată pe cât a fost în 2009. La final vă sfătuiesc să nu exageraţi în perioada sărbătorilor de iarnă în niciun fel, nici alimentar dar nici finaciar. Indigestiile dăunează grav petrecăreţului contemporan, cu atât mai mult cu cât au fost anunţate deja evenimente pentru datele de 9 ianuarie 2010 şi 15 ianuarie 2010. Aviz amatorilor de breakbeat şi drum and bass.
Mihai Costin aka Reash