09/09: CRI GRI
Category: Reporter de ocazie
Posted by: sunete
“Cri Gri se potriveşte de minune muzicii pe carte o cântăm”
Înainte de a vă spune că pentru ediţia curentă îl avem “invitat” pe Ştefan Mardale, trebuie să aflaţi câteva lucruri esenţiale despre cel mai recent album al trupei Cri Gri, “11 Povestioare”. Aşadar….cele “11 Povestioare” au fost alese şi aranjate de Cătălin Ştefănescu Pătraşcu un “chitarist şi compozitor de muzică clasică, un om de ispravă care a mai cântat la bas într-una din primele formule ale trupei”, după cum l-a descries Ştefan Mardale, “tăticul” Cri Gri-ului. Tot el continuă: “ne-am dorit un sunet cald, predominant acustic lipsit de stridenţa şi repetitivitatea ce predomină în muzică actuală. Introducerea chitării clasice în aranjamentele mai multor cântece ne-a plăcut foarte mult şi cred că e un caz foarte rar în muzica folk- rock de la noi sau de aiurea”.
Trupa a avut un concert de lansare la Teatrul Evreisc de Stat pe 09.06.09. Evenimentul nu a avut niciun partener media, aşa că pe afiş ca şi pe Cd în locul unde sunt trecuţi respectivii s-a trecut “parteneri media: eşti chiar tu, transmite mai departe”.
Ştiu că trupa Cri Gri s-a „născut” pe la mijlocul anilor 90... cam pe acolo... Ce nu ştiu cum a venit ideea înfiinţării? Şi (mai am o întrebare!) de unde numele şi ce înseamnă? (Andrei M.)
Cri Gri a apărut în toamna lui 1996. Toată luna august din acel an am avut în casă un greier care m-a căpiat noapte de noapte. Nu am reuşit să-l prind, dar în septembrie ştiam cum se va numi noua trupă. Se potrivea de minune. Textele mele aveau ceva din baladele vesele şi triste ale lui Topârceanu. Eu împlinsem 32 de ani, nu aveam familie, casă, eram falit financiar şi nu realizasem mai nimic din ce-mi dorisem pe plan muzical exceptând iniţiativa înfiinţării grupului Arca alături de Zsolt Ferencz. Am început cu înregistrarea a două cântece demo împreună cu Vali Baicu, Lică Gherman, Călin Torsan şi Alex Stanciu.
Componenţa trupei s-a schimbat de fffff multe ori. Cu cine mai ţineţi legătura, gen vă mai întâlniţi la o bere.... (Alina)
Din nefericire e foarte greu să ai alături muzicieni buni dacă grupul nu este căutat. Preţ de câteva luni prin 2002 l-am avut chitarist pe însuşi Sorin Kifiriuc care spusese înainte cu câţiva ani că Cri Gri e cel mai tare grup din underground-ul românesc. Tot el mi-a spus despre texte: “dacă eu m-am prins la a doua ascultare, ăştia s-ar putea să nu se prindă niciodată”. Cu foşti membri ai trupei mă întâlnesc mai mult accidental şi de fiecare dată mă bucur să mai schimbăm o vorbă. Mai des m-am întâlnit cu Vali Nicolescu şi Narcis Nica.
De ce aţi ales saci de gunoi ca imagine? (Maria Alexa) Se leagă de întrebarea Alinei. Trebuia să facem o poză pentru participarea la festivalul de la Buzău. Basistul n-a venit, aşa că l-am înlocuit cu John un coleg de şantier care avea moacă de rocker. La ceva vreme căram nişte saci de gunoi de la un apartament pe care urma să-l amenajăm. Locul era strâmt şi am fost nevoit să înşir câţiva pe un stâlp lungit lângă un perete. Am scris cu var pe el Cri Gri şi am fost încântat. Păream o trupă unită. Când venea în grup cineva nou se făcea o redistribuire a sacilor pe baza unor argumente ce uneori ne amuzau copios.
Va fi lansată şi varianta în engleză la „11 Povestioare”? (mirela)
Doar dacă se va arăta cineva interesat de acest lucru. Traducerile textelor au fost realizate de Chris Tănăsescu vocea proiectului Margento, care a reuşit să tălmăcească până şi “dam dam diri mogodam tica taca număram”. La primele tentative de înregistrare a vocii în engleză am vrut să renunţ din cauza accentului meu prea prea şi nu numai.
Deja cam terminasem bugetul. Alex Dragomir de la studioul Raza a avut o răbdare de fier după ce m-a asigurat că pe varianta engleză nu-mi ia nici un ban. E aceeaşi cântare, dar alt mixaj. Unii spun că e mai fain în varianta engleză.
De ce nu a fost promovat “Urma de mine”? (ionuţ)
Foarte potrivită întrebare, Ionuţ. Am multe de zis aici. În primul rând datorită indiferenţei generale faţă de muzica românească. Să luăm ca exemplu postul naţional de radio. În 2006 pe Tvr 2 la o emisiune a lui C. Măruţă un tip prezintă sursele de “inspiraţie” a lui Marius Moga. Din opt melodii prezentate patru erau indiscutabil furate. Asta nu a împiedicat Radiodifuziunea Română să-l declare pe “Micul Hotzart” compozitorul anului 2006. Aici nu mai e indiferenţă, e IRESPONSABILITATE. Recordul de indolenţă îl deţine Radio Bucureşti, post finanţat de la buget, care a reuşit de mai multe ori să nu difuzeze nici măcar o piesă românească pe oră. Din nefericire posturile naţionale şi cele regionale deşi nu depind de banii reclamelor fac concesii de nepermis comercialului fără miez . Cele câteva emisiuni care fac excepţie sunt difuzate la ore în concurenţă cu filmele xxx. Pe de altă parte mulţi oameni care iubesc muzica nu se obosesc să trimită măcar un mail acestor posturi care ar avea datoria să promoveze muzică românească de calitate. Mulţi redactori de aici sunt incapabili să înţeleagă că la radio nu putem vedea nurii guristelor cu voci siliconate. Am dat Cd-uri cu “Urma de Mâine” la toate emisiunile unde s-a cântat live. Nimeni nu ne-a invitat. Aşa am făcut şi cu cele “11 Povestioare”. Aici, spre plăcuta noastră surpriză, doar Horia Moculescu ne-a chemat la “Atenţie se cântă”. Am câteva scrieri pe www.rockschool care spun mai pe larg despre atmosfera neprincipială a radiourilor şi lipsa de promovare a muzicii româneşti care are o doză de autentic.
Te-aş ruga, dacă ai timp să le citeşti, merită, te asigur! Ce alt nume crezi că i s-ar potrivi trupei? (alina)
Majoritatea cunoscuţilor ca şi cei de la casele de discuri ne-au zis că Cri Gri nu e un nume comercial. O fi aşa, dar exprimă ceva. E haios, că cine nu a auzit de noi întreabă măcar odată “cum?”. Ne amuzam într-o vreme când răspundeam “Kumm e din Cluj, noi suntem din Bucureşti”. Cri Gri se potriveşte de minune muzicii pe carte o cântăm. Aşa ca nu pot concepe alt nume. Poate doar Gri Cri.
Despre ce ne vorbesc cele 11 povestioare, mă refer evident la album... (eli)
Cele “11 Povestioare” vorbesc despre nostalgiile, îndrăgostelile, mirările sau indignările mele. Spre exemplu piesele 6, 7 de pe album: “Îţi spuneam”(6) vrea să atragă atenţia la faptul că nu ştim, nu vrem să ascultăm cu atenţia cuvenită pe ceilalţi. “Cine urăşte şi ia” e o reacţie la formulările despre dragoste ce se poticnesc prin cântece. Dragostea e oarbă, e ca râia, e rea buruiană, e şpriţ de vară, love hurts, too much love will kill you, etc. Aşa că la refren eu deduc că “ura, ea e mult mai bună, ea te vindecă te-adună, dragostea-i urlat la lună şapte nopţi pe săptămână”. Din experienţa mea am văzut că gelozia, invidia, dorinţele nesatisfăcute aduc confuzie şi fapte rele, în niciun caz dragostea care “îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr...... “ (Pentru Şt Mardale) O trupă/artist care nu te-a „dezamăgit” niciodată prin munca sa. (Ramona Filip)
Nu m-au dezamăgit de-a lungul anilor trupe ca Pink Floyd, Yes, Jethro Tool, artişti ca Chris Farlowe sau de la noi Andrieş, Alifantis, V. Sterian, Ilie Stepan, Dan Andrei Aldea şi ar mai fi destui din fericire la pomelnic.
Defineşte muzica într-o propoziţie. (Vio)
Mi-aş dori o propoziţie care să nu sune a definiţie. Spun doar atât “Îţi mulţumesc, Ţie, Dumnezeule Mare, pentru acest dar minunat !”
Înainte de a vă spune că pentru ediţia curentă îl avem “invitat” pe Ştefan Mardale, trebuie să aflaţi câteva lucruri esenţiale despre cel mai recent album al trupei Cri Gri, “11 Povestioare”. Aşadar….cele “11 Povestioare” au fost alese şi aranjate de Cătălin Ştefănescu Pătraşcu un “chitarist şi compozitor de muzică clasică, un om de ispravă care a mai cântat la bas într-una din primele formule ale trupei”, după cum l-a descries Ştefan Mardale, “tăticul” Cri Gri-ului. Tot el continuă: “ne-am dorit un sunet cald, predominant acustic lipsit de stridenţa şi repetitivitatea ce predomină în muzică actuală. Introducerea chitării clasice în aranjamentele mai multor cântece ne-a plăcut foarte mult şi cred că e un caz foarte rar în muzica folk- rock de la noi sau de aiurea”.
Trupa a avut un concert de lansare la Teatrul Evreisc de Stat pe 09.06.09. Evenimentul nu a avut niciun partener media, aşa că pe afiş ca şi pe Cd în locul unde sunt trecuţi respectivii s-a trecut “parteneri media: eşti chiar tu, transmite mai departe”.
Ştiu că trupa Cri Gri s-a „născut” pe la mijlocul anilor 90... cam pe acolo... Ce nu ştiu cum a venit ideea înfiinţării? Şi (mai am o întrebare!) de unde numele şi ce înseamnă? (Andrei M.)
Cri Gri a apărut în toamna lui 1996. Toată luna august din acel an am avut în casă un greier care m-a căpiat noapte de noapte. Nu am reuşit să-l prind, dar în septembrie ştiam cum se va numi noua trupă. Se potrivea de minune. Textele mele aveau ceva din baladele vesele şi triste ale lui Topârceanu. Eu împlinsem 32 de ani, nu aveam familie, casă, eram falit financiar şi nu realizasem mai nimic din ce-mi dorisem pe plan muzical exceptând iniţiativa înfiinţării grupului Arca alături de Zsolt Ferencz. Am început cu înregistrarea a două cântece demo împreună cu Vali Baicu, Lică Gherman, Călin Torsan şi Alex Stanciu.
Componenţa trupei s-a schimbat de fffff multe ori. Cu cine mai ţineţi legătura, gen vă mai întâlniţi la o bere.... (Alina)
Din nefericire e foarte greu să ai alături muzicieni buni dacă grupul nu este căutat. Preţ de câteva luni prin 2002 l-am avut chitarist pe însuşi Sorin Kifiriuc care spusese înainte cu câţiva ani că Cri Gri e cel mai tare grup din underground-ul românesc. Tot el mi-a spus despre texte: “dacă eu m-am prins la a doua ascultare, ăştia s-ar putea să nu se prindă niciodată”. Cu foşti membri ai trupei mă întâlnesc mai mult accidental şi de fiecare dată mă bucur să mai schimbăm o vorbă. Mai des m-am întâlnit cu Vali Nicolescu şi Narcis Nica.
De ce aţi ales saci de gunoi ca imagine? (Maria Alexa) Se leagă de întrebarea Alinei. Trebuia să facem o poză pentru participarea la festivalul de la Buzău. Basistul n-a venit, aşa că l-am înlocuit cu John un coleg de şantier care avea moacă de rocker. La ceva vreme căram nişte saci de gunoi de la un apartament pe care urma să-l amenajăm. Locul era strâmt şi am fost nevoit să înşir câţiva pe un stâlp lungit lângă un perete. Am scris cu var pe el Cri Gri şi am fost încântat. Păream o trupă unită. Când venea în grup cineva nou se făcea o redistribuire a sacilor pe baza unor argumente ce uneori ne amuzau copios.
Va fi lansată şi varianta în engleză la „11 Povestioare”? (mirela)
Doar dacă se va arăta cineva interesat de acest lucru. Traducerile textelor au fost realizate de Chris Tănăsescu vocea proiectului Margento, care a reuşit să tălmăcească până şi “dam dam diri mogodam tica taca număram”. La primele tentative de înregistrare a vocii în engleză am vrut să renunţ din cauza accentului meu prea prea şi nu numai.
Deja cam terminasem bugetul. Alex Dragomir de la studioul Raza a avut o răbdare de fier după ce m-a asigurat că pe varianta engleză nu-mi ia nici un ban. E aceeaşi cântare, dar alt mixaj. Unii spun că e mai fain în varianta engleză.
De ce nu a fost promovat “Urma de mine”? (ionuţ)
Foarte potrivită întrebare, Ionuţ. Am multe de zis aici. În primul rând datorită indiferenţei generale faţă de muzica românească. Să luăm ca exemplu postul naţional de radio. În 2006 pe Tvr 2 la o emisiune a lui C. Măruţă un tip prezintă sursele de “inspiraţie” a lui Marius Moga. Din opt melodii prezentate patru erau indiscutabil furate. Asta nu a împiedicat Radiodifuziunea Română să-l declare pe “Micul Hotzart” compozitorul anului 2006. Aici nu mai e indiferenţă, e IRESPONSABILITATE. Recordul de indolenţă îl deţine Radio Bucureşti, post finanţat de la buget, care a reuşit de mai multe ori să nu difuzeze nici măcar o piesă românească pe oră. Din nefericire posturile naţionale şi cele regionale deşi nu depind de banii reclamelor fac concesii de nepermis comercialului fără miez . Cele câteva emisiuni care fac excepţie sunt difuzate la ore în concurenţă cu filmele xxx. Pe de altă parte mulţi oameni care iubesc muzica nu se obosesc să trimită măcar un mail acestor posturi care ar avea datoria să promoveze muzică românească de calitate. Mulţi redactori de aici sunt incapabili să înţeleagă că la radio nu putem vedea nurii guristelor cu voci siliconate. Am dat Cd-uri cu “Urma de Mâine” la toate emisiunile unde s-a cântat live. Nimeni nu ne-a invitat. Aşa am făcut şi cu cele “11 Povestioare”. Aici, spre plăcuta noastră surpriză, doar Horia Moculescu ne-a chemat la “Atenţie se cântă”. Am câteva scrieri pe www.rockschool care spun mai pe larg despre atmosfera neprincipială a radiourilor şi lipsa de promovare a muzicii româneşti care are o doză de autentic.
Te-aş ruga, dacă ai timp să le citeşti, merită, te asigur! Ce alt nume crezi că i s-ar potrivi trupei? (alina)
Majoritatea cunoscuţilor ca şi cei de la casele de discuri ne-au zis că Cri Gri nu e un nume comercial. O fi aşa, dar exprimă ceva. E haios, că cine nu a auzit de noi întreabă măcar odată “cum?”. Ne amuzam într-o vreme când răspundeam “Kumm e din Cluj, noi suntem din Bucureşti”. Cri Gri se potriveşte de minune muzicii pe carte o cântăm. Aşa ca nu pot concepe alt nume. Poate doar Gri Cri.
Despre ce ne vorbesc cele 11 povestioare, mă refer evident la album... (eli)
Cele “11 Povestioare” vorbesc despre nostalgiile, îndrăgostelile, mirările sau indignările mele. Spre exemplu piesele 6, 7 de pe album: “Îţi spuneam”(6) vrea să atragă atenţia la faptul că nu ştim, nu vrem să ascultăm cu atenţia cuvenită pe ceilalţi. “Cine urăşte şi ia” e o reacţie la formulările despre dragoste ce se poticnesc prin cântece. Dragostea e oarbă, e ca râia, e rea buruiană, e şpriţ de vară, love hurts, too much love will kill you, etc. Aşa că la refren eu deduc că “ura, ea e mult mai bună, ea te vindecă te-adună, dragostea-i urlat la lună şapte nopţi pe săptămână”. Din experienţa mea am văzut că gelozia, invidia, dorinţele nesatisfăcute aduc confuzie şi fapte rele, în niciun caz dragostea care “îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr...... “ (Pentru Şt Mardale) O trupă/artist care nu te-a „dezamăgit” niciodată prin munca sa. (Ramona Filip)
Nu m-au dezamăgit de-a lungul anilor trupe ca Pink Floyd, Yes, Jethro Tool, artişti ca Chris Farlowe sau de la noi Andrieş, Alifantis, V. Sterian, Ilie Stepan, Dan Andrei Aldea şi ar mai fi destui din fericire la pomelnic.
Defineşte muzica într-o propoziţie. (Vio)
Mi-aş dori o propoziţie care să nu sune a definiţie. Spun doar atât “Îţi mulţumesc, Ţie, Dumnezeule Mare, pentru acest dar minunat !”
