Warner Music/A&A Records
Tocmai am văzut un DVD cu Dream Theater de prin ’87, cu cīteva īnregistrări găsite pe vreo casetă video, īn care trupa repeta īn garajul lui Portnoy. Un document interesant pentru a urmări drumul acestui fenomen muzical şi pentru a le admira evoluţia admirabilă. Saltul făcut de atunci este incredibil. Īn 20 de ani au reuşit să se constituie īn excepţia care as fi dat fundătura muzicală numit㠄metal”. Oricīt au īncercat unii şi alţii, nu prea s-a reuşit altceva mai bun decīt păstrarea unei comunităţi total dedicate genului, care menţine miezul neatins şi face mişto de alte genuri muzicale. Totul e bine, dacă e vorba de o comunitate adunată īn jurul unui crez muzical. Atitudinea băţoasă face parte din reţetă. Aţi văzut vreodată metalist īn sandale? Mulţi cīntă metal din convingere, dar puţini īşi propun să mai īncerce o extindere a limbajului. Unii a revenit la sound-ul care l-au consacrat, după cīteva īncercări nereuşite de evadare spre alte zone. Aici nu merge să te vinzi ieftin, că te taxează oamenii care ştiu despre ce e vorba. Dream Theater sunt de admirat pentru că ating ambele aspecte: īşi extind limitele artistice şi īşi păstrează publicul. Ba chiar e una dintre puţinele trupe care se ocupă serios de relaţia cu fanii. Discografi a lărgită a grupului conţine multe titluri multiplicate special pentru ei. Noul lor album este un exemplu foarte bun pentru a afl a de ce sunt atīt de iubiţi de public şi respectaţi de comunitatea muzicală, chiar dacă nu intră īn seria celor mai bune realizări ale lor. Pur şi simplu nu găsesc alt nume care să intre īn acest moment sub aceeaşi caracterizare. Orgoliul, talentul sau conştientizarea deplină a misiunii lor īi face să exploreze, să fi e din ce īn ce mai buni şi īn acelaşi timp să-şi menţină specifi cul muzical. Oricīt de departe ar ajunge, ei rămīn rockeri. Īn schimb, de la scălămbăiala de garaj prin care trec toţi, Dream Theater au ajuns să umple stadioane, săli mari şi să-şi adapteze măiestria la mainstream. „Black Clouds & Silver Linings” ne prezintă pachetul tipic DT. Şase piese noi, din care distingem virtuozitatea, concepţia abruptă, abordarea musculară, progresii armonice īncīntătoare, măsuri compuse şi destule sclipiri pentru a trece cel puţin de două ori prin material, cel puţin pentru a rămīne cu o impresie mai solidă. Fiecare iubitor de progres muzical are ceva de remarcat pe cele şase piese, toate peste cinci minute lungime, īmpărţite şi ele destul de „comme d’habitude”: un īnceput cu efecte care te introduc īn atmosferă, cu sunete care anunţă nori de furtună, formule şi riff-uri devastatoare, intercalate de cīte un respiro baladesc, piese cu forme ample, complexe, legate printr-un fir stilistic, fără un concept care să lege cele şase titluri. Nu se poate spune c㠄BC&SL” are vreun punct atīt de slab īncīt să te facă să te plīngi. Cu excepţia textelor, care pe alocuri intră īn zona banalităţii. Oscilaţia īntre calapod şi creativitate se extinde mai mult īn zona riff-urilor, iar explorarea pare a se īndrepta spre zona „black-metal”.
Există pasaje poliritmice admirabile, dar care nu au o legătură fi rească cu restul piesei. Fiecare titlu, cu excepţia celui de-al doilea, pare a fi inspirată din experienţa de viaţă a membrilor trupei. „The Best Of Times” sună ciudat de mult a Rush. „A Rite Of Passage” are trimiteri clare către francmasonerie, atīt prin text, cīt şi prin semnele de pe coperta single-ului, dar asta nu īnseamnă neapărat că DT au primit lumina. Excelent CD-ul bonus, care conţine şase preluări diverse şi foarte bine realizate. „Stargazer” (Rainbow), „Tenement Funster” (Queen), „Odyssey” (Dixie Dregs), „Take Your Fingers From My Hair” (Zebra), „Larks Tongues In Aspic Pt.2” (King Crimson) şi „To Tame A Land” (Iron Maiden) sunt trecute prin soundul şi precizia celor care au la activ cīteva albume celebre integral „acoperite”. Bineīnţeles că există şi un al treilea volum, pentru ediţiile speciale, unde putem asculta cele şase piese fără voce, nu pentur karaoke, ci pentru o aprofundare a părţilor instrumentale, emblema DT. O lucrare serioasă, cu bune şi rele, care va benefi cia de acelaşi respect din partea apropiaţilor, aceasta este de fapt emblema pe care o putem pune pe orice album DT. Pentru cei care cunosc bine repertoriul trupei, „BC&SL” este o nouă confi rmare. Cei care īncă nu au explorat sufi cient acest teritoriu, le recomand să īnceapă cu „Awake”.
Berti Barbera