În sfârsit, Florin Chilian la această rubrică! De când îl asteptam…nu cumva să lăsati aceste pagini necitite. Ar fi un mare păcat pentru că omul ăsta este extraordinar, la fel si răspunsurile lui.
Vă rugăm, urmăriti-l.

Sunteti jurnalist si muzician - care dintre cele două vi se pare mai bun, scrisul sau cântatul? (Aurel Ionaşcu)
Jurnalist sunt de conjunctură, asa cum sunt si muzician... Diferenta a fost făcută de către un prieten bun, Marius Tucă, ce a insistat vreme de un an să mă apuc de scris, amintindu-mi mereu de dimensiunea extinsă în social pe care tre’ să o aibă sunetul.
Sunt numai două întâmplări, muzica si cuvântul scris, ce se completează uneori.
Ne-am obisnuit din nefericire ca artistul să fie privit precum un măscărici numai bun să te distreze si cam atât. Poate că de asta sunt eu mai „exotic” putin cu scrisul ăsta...
Pe de altă parte, eu nu cred în cuvântul scris desi am enervat îngrozitor de multă lume cu editorialele mele din JN, editoriale care au avut si consecinte directe în ce mă priveste, datorate „cozilor de topor” si curvelor de oameni din sistem, de la politicieni, politisti, procurori si judecători, până la adevăratii sefi ai curtii de conturi ai României.
Cred însă cu toată convingerea în forta cuvântului cântat, cântec ce odată scris nu-ti mai apartine, având propria lui viată.

Artist nou, apărut recent, care v-a captat atentia ( prin muzică si nu imagine sau altele...) (Viorel Gavrilă)
Din nefericire nu este nici unul si asta îmi pare a fi o adevărată problemă. Este o altă dimensiune pe care vreau să o asum prin protestul meu legat de furturile din cultura românească. Din păcate, toate
fondurile ăstea care ar trebui să asigure existenta celor care vin din urmă sunt furate sistematic cu ajutorul MAE care de fapt înseamnă SIE prin MCC acoperiti toti de curtea de conturi, având ca instrumente de presiune poliţistii, procurorii si judecătorii.
Toate astea se petrec în conditiile în care marii nostri artisti mor de boli sau foame, având pensii de mizerie. Cum poate ficonvins un om tânăr să nu renunte la arta lui când vede tot jegul ăsta din cultura românească? E o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu totii.

Mi-a plăcut chestia initiată de dvs. Apelul lansat către toti cei care v-au descărcat muzica să lătească contravaloarea cd-ului în contul specificat pe site-ul dvs. foarte misto ideea!
Sunt curios câti au făcut lucrul acela?(Sofia)
Nu a fost postată numai pe site. A fost un întreg editorial în JN, editorial preluat ca stire de către multe publicatii, lucru pentru care le multumesc. Am vrut să mai arăt o dată în plus adevărul relatiei pe care un artist o are cu cei care îi apreciază muzica.
Nu pot exista unul fără celălalt, pentru că numai optiunea intimă de a cumpăra arta cuiva îl tine în viată cu adevărat pe acel artist. Restul sunt produse media, chilotei si sâni pe scene si TV-uri. Pe de altă parte am vrut să amintesc că arta nu este obligatorie, de aici faptul că eu cânt numai pe bilete de intrare si de trei ani la concertele mele este casa închisă. Nu te obligă nimeni să mergi, dar dacă vrei o carte sau un Cd trebuie să-l cumperi si nu să furi munca si talentul artistului. Sunt tare norocos,pentru că eu nu mă adresez prostilor sau cretinilor. S-au adunat mai mult de 50 de
milioane de lei si vreau să le multumesc pentru solidaritate celor care au mers la bancă si au trimis banii aceia, dar le mai mulţumesc si pentru „minima rezistentă” dovedită în fata avalansei de forme fără fond si a prostului gust ce ne invadează din toate directiile.
Altfel adevărul despre „succesul” unui muzician este altul. S-au adunat 50 de milioane, iar productia
muzicală de studio a unei piese a costat 100 de milioane. Videoclipul a fost câteva zeci de mii de euro si acum calculati voi procentul de întoarcere a unei investitii făcute în muzică în conditiile în care eu plătesc tot.
Încă nu am reusit să achit costurile de productie ale videoclipului, însă cu toate astea EU sunt norocosul si spun asta cu drag, gândindu-mă la cei ce n-au renuntat la ei însisi si vin la concertele
mele sau îmi cumpără albumele.

Un lucru fără de care nu ati mai „functiona” în parametrii normali?(Andrei Barbu)
Cafea si tigări. Prima pentru că am o inimă „mare” si datorită acestui fapt am tensiune 5/8, deci dacă nu beau cafea nu functionez si a doua e pentru că sunt un vicios. Nimic nu-i mai frumos decât un vin bun, o femeie frumoasă, un prieten si o discutie la o tigară... Să mă ierte Mihaela pentru contra reclamă, dar e fată desteaptă si întelege hartistii dă cultură...

Îmi e de ajuns doar talentul ca să mă apuc de cântat în ziua de azi? (Oana)
Poate pe Marte, ca să citez din Mircea Badea - singurul reprezentanat si component al societătii civile din România - că aici la noi NUuuuuu!!! Nici vorbă! Prea eplină societatea de false valori, de impostori si târfe cu aere feciorelnice pentru ca cineva să poate discerne. De muuuuult, muuuult noroc ai nevoie şi un context favorabil care tot de sansă tine.

Te-am văzut la o emisiune, de curând asta, unde ziceai că esti o persoană plictisitoare. de ce spui lucrul acesta?(Daniela M.)
Pentru că am aceleasi idei mereu, spun mereu acelasi lucru, nu mă pot reinventa ca echipa natională de fotbal. Orizontul meu de valori nu se schimbă asa repede,de la o zi la alta, de la un interviu la altul.

Cum ti-a venit ideea să scrii melodia aia despre droguri (Lumi Albe), când stilul tău e mai degrabă romantic?(Alexandra)
Mai degrabă piesa asta - căreia foarte curând îi voi face un videoclip ajutat deCastel film prin d-nul Vlad Păunescu, îi si multumesc pentru sprijin - n-are nimic de-a face cu drogurile, ci cu disperarea
care te cuprinde atunci când desi îti deschizi sufletul si braţele în fata tuturor tot ce primesti e răutate, invidie si murdărie peste tot ce înseamnă sufletul tău curat.
A coincis însă momentul scrierii acestui cântec cu un eveniment tragic. Copilul unor prieteni, liceean a murit dintr-o supradoză... Pe lângă, un fel de filozofie proprie a vietii, am adăugat câteva cuvinte prin imagini si de aici legătura cu lumea drogurilor la fel de nebuloasă ca si orizontul unui tânăr abia plecat în viată...cântăretii sunt si ei ascultători.

Dă-mi câteva repere muzicale de care nu simti că te-ai putea desprinde prea curând. (Cristina)
Parazitii! Queen, Abba, Baniciu, Dire Straits...

Cum se împacă frivolitatea mondenă cu lumea artistică? (C.)
De cele mai multe ori aici frivol înseamnă artist, asa că de ce să nu ne bucurăm împreună de buci, craci, tâţe si creiere netede?!

Cânt, deci exist? (Bogdan Rusu)
Cel putin pentru mine asta tine de evidentă, nu? Ce Dumnezeu să fac altfel cu atât talent si atâta mine?!

Spune-ne câte ceva despre muzica folk din ziua de azi, „în general si în civil”, ca să citez un mare actor. crezi că i se mai poate atribui o dimensiune ezoterică? (Cris)
Atât în gen cât si-n civil folk-ul de azi nu există. A rămas cantonat în re minorul de stepă si-n expresia lui chirilică. E numai „meritul” lui Păunescu, pentru că, desi a făcut mult bine, cu ambitia lui de a i se cânta „cartea cărtilor de poezie” a nenorocit tot ce urma să vină. Pe de altă parte cine e vinovat că noii „creatori” n-au vina creatiei si aleg să copieze cretin? În folk-ul de azi e numai dor, jale, părăsiri si abandonări, reveniri si iar părăsiri repetate până la imbecilizare.

Filmul preferat? (I.)
N-am.

Care ar fi cartea pe care ai lua-o într-o călătorie mai lungă? (Emil Preda)
As prefera să scriu eu una acolo, însă as lua Cioran „Pe culmile disperării”.

Ca artist probabil ati trecut si prin situatii mai puţin plăcute. care ar fi cea mai dezamăgitoare chestie pe care ati trăit-o (ca artist)? (Dragos)
Reactia plină de lasitate a oamenilor de cultură legată de lupta mea cu MCC si cu impostorii de acolo. Nu e firesc să lasi pe altii să-si ducă războaiele, iar tu să fugi ca sobolanul... Dar asta e coloana infinită a vertebrei nationale. Jegurile alea din MCC au încercat să mă facă membru în toate
forurile pe unde se furau bani. Când am refuzat a venit guvernul si alte propuneri de comisii cu plăti grase si când au văzut că eu nimic, nimic au dat ordin de executie de dosare penale... De curând am fost sunat si rugat să retrag plâgerea de la DNA si procesul cu drepturile de autor cu promisiunea
că se vor închide si dosarele de la Cluj...
„La ordin s-au făcut, Florine, la ordin se închid...”
Ce jeguri!!! Diferenta e că sunt tare bucuros si mândru de ce fac, tristetea e că visam ca tipul ăsta de practici să fi dispărut în Dec. ‘89... Si zâmbete si-o lacrimă undeva în coltul ochilor... Ca viata...

Îmi plac videoclipurile... cine le face?(Mirela Chicomban)
Am o echipă senzatională, în frunte cu Olga Avramov, scenarist si regizor, Boncea Sorin ca producător, si, evident, cu sau fără voia voastră – autorul textelor, a muzicii si de parcă asta nu era suficient mai sunt si producător executiv, adică ăla care plăteste, Florin Chilian.