Sony Music/Nova Music
Dacă iei o chitară īn mīnă trebuie sa afli ce poţi face cu ea īn aşa fel īncīt să spui ceva interesant şi să nu semeni prea mult cu ceilalţi. După ce alegi zona īn care te simţi bine, īncerci să afli de unde vii, lucru pe care e bine să nu-l uiţi niciodată. Fie că unii acceptă sau nu, drumul īncepe cu o formă simplă, previzibilă, un teritoriu comun īn care nu ai altceva de făcut decīt să te afirmi. John Mayer a ales calea dreaptă a afirmării pe scena americană. A pornit de la blues, locul de unde toţi pornesc, dacă muzica lor are extensia „r’n’r”. A trecut şi printr-o şcoală de muzică, dar pīnă la urmă talentul, aspectul fizic şi personalitatea polivalentă l-au scos din mediocritate. Capabil să scrie piese care ating şi pielea şi inima, Mayer convinge imediat şi partea mai pretenţioasă a publicului prin felul cum īmblīnzeşte chitara. Este un excelent instrumentist, iar timbrul vocii, chiar dacă uneori scapă īn zona bogată īn zahăr, e imediat recognoscibilă. Scrie articole şi chiar derapează īn zona design-ului vestimentar. Apariţia lui pe coperta unor reviste cunoscute sau adulaţia americanilor sunt sub atu-ul lui principal: capacitatea de a te atrage şi de a te bucura prin muzică, īntr-o manieră personală, fără a te obliga să-l categoriseşti īn vreun fel. E mult blues, dar şi soul, există manierism, dar pare inevitabil īntr-un idiom muzical limitat, găsim şabloane pop, dar īnainte de orice simţim diversitatea şi ineditul. „Battle Studies” se desprinde puţin de ceea ce ne-a oferit John Mayer pīnă acum, dar nu rezolvă problema celor care īncă nu ştiu cum să-l ia, ce să aprecieze la el, īn afară de indiscutabila-i potenţă artistică. Mulţi muzicieni se uită īnapoi şi ne readuc sonorităţi cu blazon, asta pentru că e frumos şi normal să păstrezi valorile, dar şi pentru că mare lucru nu mai poate fi adus nou. Noul album combină cu bun simţ tradiţia şi comerţul, īn nicun caz tradiţia comerţului. Nu e greşit şi nici uşor să intri sub piele fără a linguşi. Piesele sunt foarte bine produse, īn aşa fel īncīt să reţii şi refrenul, dar şi un solo de chitară mai dezvoltat sau un riff inspirat. Nu s-a lucrat sub presiunea matriţei radio, dar totul a ieşit fără exagerări, īn nicio direcţie. Textele gravitează īn jurul titlurilor, cu destule metafore care să ne ducă la interpretări abstracte, fără a ne arunca īnsă īn exegeze literare aprofundate. „Battle Studies” nu abuzează de nicio buclă stilistică, se desprinde de bijuteria numit㠄Continuum” (care rămīne cel mai bun album al lui ) şi ne dă semne de maturizare, de ieşire din vechile personificări. Diversitatea pieselor nu afectează cursivitatea albumului, care pare a avea ceva din tonusul īncă unei relaţii destrămate. Sensibil, ironic, şlefuit pentru aproape orice fel de raft. Indiferent de bīrfele pe care le mai stīrneşte īn afara scenei, John Mayer elimină orice dubiu cīnd intră īn studio sau īn sala de concert. „Battle Studies” nu merită bīrfit, ci doar gustat din plin.
BERTI BARBERA