Universal Music
Ha! Normal, dacă am recomandat acest nume la „Sunete noi” în urmă cu jumătate de an, textul de faţă n-are cum să fie decât pozitiv. Ei bine, le voi da apă la moară celor care cred asta – e o logică de birt – scriind acum „de bine” despre albumul de debut semnat La Roux. Avem de-a face cu pop de anii ’80 foarte bine rindeluit pentru 2009. „Quicksand”, primul single, a scos în faţă rapid marca La Roux, „In For The Kill” a făcut-o mai comestibilă pentru cei care nu i-au sesizat potenţialul iar „Bulletproof” a pus-o acolo unde BBC a considerat că-i este locul încă din finalul anului trecut, în „Sound of 2009”. Tot ce înseamnă vinilin, culoare, coafuri explodate, refrene uşor de reţinut, sunete de pus pe telefonul mobil... toate se regăsesc pe acest disc. Asta înseamnă că sună comercial şi că „finii” degustători de muzică vor strâmba din nas? Aşa o fi. Cine poate să vadă dincolo de lungul nasului şi scurtimea minţii ar gândi altfel. Pozitiv. Şerban Ghenea este unul din aceştia. Nominalizat la Grammy, om pe care La Roux l-au pus la pupitru aşa cum Air, Janet Jackson, Limp Bizkit sau Xzibit au făcut-o cu ceva vreme în urmă.
* * * Cetin Raşit