Downtown
E, uite asta este un artist care se apropie de ideea mea de artist. Inteligent, amuzant, foarte īn pielea lui cāntānd, şi la fel de relaxat şi prin filme.
Ultimul lui album, pe lāngă faptul că face turul lumii īn şaisprezece piese este o bijuterie care deşi are la baza hip-hop, este de fapt alternativ. De asta spun că-mi place Mos Def, ce face el de cānd e solo este universal valabil. L-am adorat cānd s-a cumetrit cu Dj Honda, mi-au plăcut foarte mult şi Umi Says sau The New Danger, dar aici s-a īntrecut pe sine.
The Ecstatic este produs cum trebuie, are atmosfera care tebuie, iar Dante Terrell Smith īşi duce zestrea vocală de Brooklin mai departe, tot la fel, adică exact cum trebuie.
Nu este nimic surprinzător la albumul ăsta, nu sare departe de ce īnseamnă Mos Def, dar este atāt de transparent şi bine cāntat şi făcut īncāt a reuşit să-mi dea o oareşce dependenţă, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
PS: Ca să mă īnţelegeţi de ce am zis că-mi place băiatul ăsta de mor, uitaţi-vă la The Hitchhiker's Guide to the Galaxy sau la Be Kind Rewind unde sub regizorul Michel Gondry, domnul Mos Def dă o mare lecţie de actorie.
Gojira