Universal Music
Să cânţi synthpop în Marea Britanie e ca şi când ai mânca mici în România. Sau aproape. Dar să faci acelaşi lucru în Statele Unite... e la fel de ciudat ca atunci când treci pe sushi în aceeaşi Românie. Adam Young a mâncat synthpop pe pâine şi l-a făcut comestibil şi pentru alţi conaţionali ai săi. “Fireflies”, primul single de pe album, s-a vândut în zeci de mii de exemplare pe iTunes, a fost pe locul 1 în “Billboard Hot 100”, două întâmplări foarte fericite care au făcut casa de discuri să amâne lansarea albumului. Faza e ca după ce asculţi “Ocean Eyes” ai de ales în a spune “uau, chiar sună bine, prea bine pentru un american, la fel de bine cum o face un britanic” sau “îmi seamănă foarte mult cu altceva la fel de american da' ceva mai vechi”. Asemănările dintre Owl City şi Postal Service nu sunt atât de accidentale pe cât şi-ar dori Adam Young ca să aibă o scuză în faţa celor care îl arată cu degetul. Pentru un produs mult mai unitar, în sensul pozitiv al termenului, ar trebui să profite mai mult de ceea ce-i dăunează. De insomniile care l-au făcut să se apuce de muzică, adică.
Cetin Raşit