În 2008 festivalul PeninSula/FelSziget de la Târgu Mures(23 – 26 iulie) - fratele mai mic al SZIGETului - a luat fata celorlalte festivaluri muzicale de valoare din România cu... trupele românesti.
Adică nici Artmania,nici Stufstock n-au mai invitat cele mai valoroase formatii românesti, cică „să se mai odihnească”, iar FânFest se pare că nu va mai avea loc, asa că PeninSula e unicul festival
unde am putut să vedem în actiune majoritatea celor mai tari trupe rock românesti adunate impreună!
Asta nu înseamnă că n-au fost formatii străine în vogă, toată lumea a avut ce alege să asculte si ce să facă, în peninsula muzicală nimeni n-a avut dreptul să se plictisească - n-a avut cum! Doar trebuia să alegi.
Sonorizarea a fost excelentă, formatiile au fost bine alese, spectatorii au fost civilizati, implicati si
misto. Peninsularii au avut posibilităti multiple, pentru că la Peninsula poti să faci aproape orice – baie, înot, sport,carting, cătărări, sărituri, degustări,cumpărături, lansări de carte, plimbări si – evident – să asculti muzică si să vezi formatiile preferate, pentru că la Peninsula chiar poti să alegi ce vrei să vezi.
Au fost 4 scene + 1 (mai „underground”, la care mai mereu nu era nimeni), dar adevărul e că rareori am jinduit după o formatie în timp ce eram la altă formatie de la o altă scenă.

În prima zi, miercuri, 23 iulie, am ales să văd The Others (Zakuska Stage), Subscribe (Weekend Stage), Luna Amară (Mures Stage),OCS (MS Stage) si Suie Paparude (Kiss Arena).
The Others a sunat foarte bine si cu brasovenii a cîntat si Mihnea de la Luna Amară, la trompetă
si voce, alături de Petra. După ce am ascultat-o pe Petra ne-am uitat la tricourile de vînzare, unde erau si mănusi marca „Petra”.
La Subscribe a fost show total, chiar dacă s-a băgat în seamă si natura, care s-a dezlăntuit cu tunete si fulgere, ploaia nelăsînd nici un fan Subscribe uscat. Dar a meritat sacrificiul, băietii au făcut sport de performantă pe scenă si au cîntat în rafale în ritm de kalasnikov în actiune.
Desi ploaia a continuat să tină ritmul festivalului, Luna Amară a adunat foarte multi oameni la scena
MS, chiar mai multi decît la Subscribe.
A fost un concert super fain, asa cum îs concertele Luna Amară de obicei, cu piese bune, mai vechi si mai noi, cu comentarii scurte si pline de efect făcute de Mihnea si Nick, carismă si prezentă scenică.
OCS, trupa cu sobolani, au intrat pe scenă cu două prosoape din alea super kitsch cu gagici cu tîte
goale si umflate (la misto, fireste), apoi si-au acordat instrumentele cam mult, după care au avut o atitudine cam suburbană, de ora la care au si cîntat, doar că publicul nu avea nici o vină că ploua si că ei nu aveau chef să cînte.
Am plecat la Suie Paparude, dar era un concert de DJ, nu un concert Sp, doar tîki-tîki, fără voci, fără versuri, fără ce-as fi vrut să ascult.

Joi am ales să văd Guerrillas,Altar, Epica, Kumm si Avantasia(de).
A iesit că joi am ascultat cîntece noi.
Ziua a început în fortă, cu Guerrillas, o formatie de hardcore care-mi place, o stiam (cîntă si o piesă în limba rusă, pe versurile lu’ frate meu, ’t-dai-sama!), dar pe care am văzut-o acum pentru prima oară live.
Băietii au cîntat multe piese de pe albumul recent lansat, „Guerrilla Spirit”, dar si cover-uri. O formatie super tare, care s-ar fi potrivit să cînte mai tîrziu, dar oricum au adunat mult public. De
altfel, în fiecare zi am avut ce asculta chiar de la primul recital: The Others(miercuri), Guerrillas (joi), Mushroom Story (vineri) si Coma (sîmbătă).
ALTAR a făcut, ca de obicei, super show, continuînd ce a început Guerrillas, cum a zis si Andy Ghost, vocalistul Altar. Au cîntat piese îndrăgite de pe albumele mai vechi, de la „Respekt” la „Atitudine”, dar si vreo 4-5 cîntece noi, de pe viitorul album Altar, care sună la fel de energic, la fel de bine, la
fel de tare, poate chiar un pic mai dur, si ca versuri, si ca muzică (Teo Peter jr stie de ce).
Altar chiar sună ca oformatie invitat-special, iar relatia lui Andy cu publicul e una specială, poate cea mai bună posibilă, Andy de la Altar fiind la fel de carismatic ca si Alexander Krull de la Atrocity.
În a doua zi a festivalului a fost prieten cu noi si „rîul, ramul”, o zi frumoasă, ziua dinainte părînd – din punct de vedere meteo – un cosmar mocirlos.
Vocalista de la Epica (nl) arată super si cîntă misto, o formatie de metal gotic/simfonic numa’ bună pentru o relaxare plăcută ochiului si urechii după muzica plină de mesaje concrete a formatiilor Clujene dinainte.
Kumm a schimbat registrul muzical impus de Guerrillas si Altar, nu însă si atmosfera. Cea de-a treia formatie clujeană din această seară a fost o mare încîntare, reusind un concert excelent, asa cum sînt mereu apariţiile Kumm de cînd Cătălin, noul vocal Kumm, s-a integrat – perfect – în formatie. Avantasia mi-a amintit de Gamma Ray de la Artmania, care mi-au amintit de Iris.
Tot cap de afis, tot „pom lăudat”, cu reclamă bună si care vor cînta si la Sziget. Prea mult teatru, prea multă gălăgie pentru.... o muzică „de la bunica, săru’ mîna pentru masă”.

Vineri am ales să ascult The Mushroom Story, Ektomorf (hu), Vita de Vie, Morcheeba (uk), Harry Tavitian & Cserey Csaba si Nightlosers.
Mushroom Story n-au fost atît de energici ca de obicei, dar tinerii clujeni si-au definit deja publicul,
care-i urmează peste tot, un public tînăr si entuziast, ca si cîntăretii, de altfel.
Ektomorf au fost o surpriză plăcută pentru mine, o formatie metal cu influente trash metal, hardcore si punk.
Vita de Vie cîntă cum stiti, ca la televizor, ca pe CD, nimic nou, nimic altfel.
Morcheeba au o vocalistă misto si concertul lor a fost ca si vocalista – plăcut. După a treia piesă m-am dus să fac cîteva poze la Harry Tavitian & Cserey Csaba, pe care-i mai văzusem si-i voi mai vedea-asculta, dar n-am mai putut să mă întorc la Morcheeba, atît de faini au fost Tavitian & Csaba.
Un concert extraordinar, deosebit, fain, impresionant, Harry Tavitian chiar fiind un geniu cu care trebuie să ne mîndrim.
Si bis-urile au fost pe măsură, mai insistente si decît cele de la Tiamat, despre care spuneam că
au fost cele mai zgomotoase la care am asistat vreodată.
Nightlosers au cîntat ca Vita de Vie, aceleasi piese pe care le stie toată lumea, fain, dar la fel ca data trecută, iar data trecută la fel ca data trecută si tot asa.
Dar în acel moment iubitorii de muzică electronică au putut asculta la Kiss Arena ATB (de), de exemplu, considerat cap de afis.
Apropo, festivalul Peninsula/FelSziget a putut fi urmărit în direct si pe internet, la www.peninsula.ro.

Sîmbătă am ajuns acasă înainte de începerea primului concert pe care as fi vrut să-l văd, Coma, si m-am uitat la festival de acasă, din fata computerului. coma si-a promovat noul album unplugged, „Coma Light”, lansat de revista Sunete si m-am convins că umplugged-ul chiar li se
potriveste.
Spitalul de Urgentă au tinut publicul în priză cu piesele lor „de urgentă” si cu comentariile lui Dan
Helciug, Za’ Duff au cîntat cu năduf, de la Brasov se vedea că plouă si că e vînt, dar Mysha, chitaristul de la Za’Duff, a zis că a fost chiar năduh. Apoi la Brasov a iesit curcubeul, imediat după victoria FC Brasov-ului asupra echipei lui Dan Petrescu, iar eu am plecat la un concert Fără Zahăr.

Paul Kornuletz, vocalul de la Mushroom Story, a zis că cei de la Beatsteaks (de) au fost rupere, deci si-n ultima zi a meritat să te lasi plouat la Peninsula/FelSziget, un festival beton, care-ti dă multă libertate: de a alege, de a actiona, de a trăi. Un festival care a devenit mai popular decît orasul în care are loc actiunea, un festival la care am putut asculta super formatii care n-au salutat cu „Bună ziua Budapesta” sau cîntăreti care se bucură că „am ajuns în Ungaria”.
Un eveniment socio-cultural de muzică si de viată – Peninsula/FelSziget festival!