Universal Music
Era odată o trupă din Scoţia care se lua la întrecere în creativitate cu irlandezii de la U2. Bine, unii spuneau doar că era vorba de copiere una de la cealaltă, deşi vârsta amândorura, stilul muzical – încă de la început - ba chiar şi subiectele politice (“Belfast Child”, “Mandela Day” vs. “Sunday Bloody Sunday”, “Pride”) sunt aproximativ aceleaşi.
Numai că, pe vremea în care Simple Minds gândeau local – nu doreau să-şi piardă fanii care au stat lângă ei chiar şi după desele schimbări de componenţă, U2 acţionau global (culmea, ideea inversă – şi mult mai bună - “gândeşte global, acţionează local” aparţine unui scoţian!). Sample de gândire cu arie de acoperire limitată este şi “Graffiti Soul”. Nimic care să te facă să spui că Jim Kerr şi Charlie Burchill s-au trezit în al 32-lea an de existenţă şi vor mai mult de la ei. Absolut nimic. Vocea lui Kerr este prinsă într-un monolog de care vrea să scape şi tocmai de aceea “recitarea” este rapidă şi – cu foarte mici excepţii – liniară. Burchill stăpâneşte bine jocul cu sunetele dar numai până la un moment dat. Undeva pe la începutul anilor ’90 e acel moment dat. Slab efort, meşteri cândva cei care s-au forţat.
** Cetin Raşit