05/10: Sindicatul R.A.N.- S.
Category: Sunete Inside
Posted by: sunete
Se poate spune că începutul mişcării hip-hop din România s-a datorat în mare parte lui DJ Sleek, care promova tot ce mişca, avea emisiune hip hop la radio şi organiza eventuri. Trebuie menţionat şi Francis Rebelu, care concerta împreună cu Panterele Negre prin 92-96. Dar nu putem să spunem despre începuturile hip hop din ţară fără a menţiona poate cel mai important nume. R.A.C.L.A este trupa (era să zic creuzetul că veni vorba, dar voi ajunge un pic mai târziu la acest lucru) care a scos primul album oficial de rap de la noi. R.A.C.L.A., inspiraţi de formaţii gen Fu-Schnickens au dus lirica ghiduşă (să îl citez pe marele Vexx) la un alt nivel, iar K.R.A.S.H. X (Rimaru) şi Big Demmo (Clonatu) au arătat lumii că se poate cânta şi despre altceva decât gangsteri, băieţaşi de cartieri, peşti şi curve. Că veni vorba despre lucrurile enumerate mai sus, cred că toată lumea şi-a dat seama că acestea erau temele preferate ale Cartelului. Cartelul? Da, este vorba despre B.U.G. Mafia, La Familia, M&G sau Il-Egal. Ei bine, Sindicatul R.A.N.-S. au fost tot timpul mişcarea de rezistenţă împotriva curentului west-coast care invada România pe la mijlocul anilor 90.
Iniţial din R.A.N.-S făceau parte R.A.C.L.A, Da Hood Justice, Klansmen şi Paraziţii. După doar doi ani Klansmen şi Paraziţii au plecat din sindicat, în locul lor venind Delikt şi Getto Daci. O mişcare câştigătoare, pentru că în Delikt era Vexxatu Vexx, iar în Getto Daci erau Deceneu şi Piele printre alţii. R.A.N.-S. nu au scos niciodată un album oficial (cel puţin nu în acea perioadă) dar au fost suficiente colaborări demenţiale pe diverse albume, unde se destrăbălau rând pe rând membri sindicatului. Cine nu îşi aminteşte de geniala “Zecimale” de pe “Cei care te calcă pe cap”, ironia nu chiar atât de fină la adresa Mafia şi Paraziţii revărsându-se din versurile lui Piele, Os şi Clonatu. De asemenea nu putem să trecem pe lângă “Jocul negru al morţii”, “Nu mai sus de umăr”, sau “Niquaganxta”. Sindicatul a adus pe lângă un suflu nou şi acel sound a la New York, caracteristic trupelor East Coast din S.U.A. Lucru de înţeles de altfel, pentru că mai tot timpul East-Coast-ul s-a remarcat prin negative mai underground şi versuri bine gândite, pline de ironii subtile. Un lucru caracteristic în special la Vexxatu Vexx, care pe vremea când făcea parte din Methadon 3000 a cântat cu Da Hood Justice pe geniala “Supersonic”. “Mereu ironic, acţionez mai rapid ca apelul telefonic”. O ţineţi minte, nu? Dacă nu “desenaţi o şuncă, un cat, o lampă, un pat”. “Citiţi şi veţi fi entuziasmaţi de rezultat”. “R.A.N.-S. partea 1 şi partea “doua” ne-au adus acel sound “mai underground ca minerii din Jiu” şi “clonele lirice” ale lui Vexxatu şi Clonatu. Piele ne zicea că e “campionul curăţeniei ca Rex, iar când aude rima de doi bani e mai vexxat ca Vexx”. Punct ochit, punct lovit, pentru că Piele a demonstrat în repetate rânduri că MC ca el mai rar.
Îi urăm mult noroc Rimarului căci pleacă la drum şi nu e lesne şi ne ridicăm maxilarul picat la podea după rimele lui Vexx din “Rimedebine”. “Lumea sare-n sus, eu sunt de un calm imperturbabil, ştiu că sunt ghiduş şi valabil”. Corect, nu? Brugner ne spunea că pândeşte mişcarea rap ca Silviu Brucan, iar “Vorba Frizerului” ne spune să ţinem capul sus. “Am făcut o poartă nouă, uită-te prelung la ea” ne mai spune Piele, care a venit, a rimat, a învins. Vae Victis. Fără îndoială, aş putea adăuga. Să nu uităm nici de “Recidivişti”, printre cele mai “grele” piese de pe “Cei care te calcă pe cap”. Cine oare mai cânta în acea perioadă despre mizerile din sistemul politic românesc şi cine avea oare tupeul să zică că vrea să îi schinguiască până se sting şi mor?
Tot de la R.A.N.-S avem răspunsul. “Pentru cine nu ştie vin acum, Sindicatul R.A.N.-S. cel mai bun” ne urla Naighba. Iar Rimaru ne spunea că “atata timp cât vom cânta “Deşteaptă-te române”, fără îndoială în subteran şi R.A.N.-S.-ul va rămâne”. Fie nu mai cântăm imnul, fie soarele nu mai răsare din Est, dar Sindicatul şi-a dat ultima suflare cândva pe la finalul anilor 90. Au trebuit să treacă încă vreo 8 ani până în 2007, când spre bucuria imensă a miilor de fani, Sindicatul s-a reunit. Din păcate fără Vexx care a decis să renunţe la proiect din motive personale. Au părăsit Sindicatul şi Nişte Getto Daci (puţinii Getto Daci rămaşi în activitate), iar formula finală s-a stabilizat cu DJ Dox, Brugner, Stoe, Naighba şi Rimaru. Surpriza a venit din fericire tot din partea lui Vexx, care s-a răzgândit şi a declarat că în măsura timpului disponibil va cânta cu Sindicatul. A urmat în sfârşit un mixtape oficial, numit sugestiv (mai ţineţi minte ce ziceam mai sus?) “Creuzetul”. Piese noi sunt doar trei, dar aşa-i că nu strică să existe o compilaţie cu cele mai bune înregistrări ale Sindicatului? Cel puţin teoretic urmează “Reuniune de Clasă”, dar rămâne de văzut ce urmează. Un lucru este sigur totuşi. “Sindicatul făcea hip, de când tu te jucai cu moşul în nisip”.
Cel mai bun lucru care s-a întâmplat pentru hip hopul românesc încă este în viaţă. Şi dacă avem noroc, R.A.N.-S.-ul urmează să învie de tot.
Word!
Raul Cojocaru
Iniţial din R.A.N.-S făceau parte R.A.C.L.A, Da Hood Justice, Klansmen şi Paraziţii. După doar doi ani Klansmen şi Paraziţii au plecat din sindicat, în locul lor venind Delikt şi Getto Daci. O mişcare câştigătoare, pentru că în Delikt era Vexxatu Vexx, iar în Getto Daci erau Deceneu şi Piele printre alţii. R.A.N.-S. nu au scos niciodată un album oficial (cel puţin nu în acea perioadă) dar au fost suficiente colaborări demenţiale pe diverse albume, unde se destrăbălau rând pe rând membri sindicatului. Cine nu îşi aminteşte de geniala “Zecimale” de pe “Cei care te calcă pe cap”, ironia nu chiar atât de fină la adresa Mafia şi Paraziţii revărsându-se din versurile lui Piele, Os şi Clonatu. De asemenea nu putem să trecem pe lângă “Jocul negru al morţii”, “Nu mai sus de umăr”, sau “Niquaganxta”. Sindicatul a adus pe lângă un suflu nou şi acel sound a la New York, caracteristic trupelor East Coast din S.U.A. Lucru de înţeles de altfel, pentru că mai tot timpul East-Coast-ul s-a remarcat prin negative mai underground şi versuri bine gândite, pline de ironii subtile. Un lucru caracteristic în special la Vexxatu Vexx, care pe vremea când făcea parte din Methadon 3000 a cântat cu Da Hood Justice pe geniala “Supersonic”. “Mereu ironic, acţionez mai rapid ca apelul telefonic”. O ţineţi minte, nu? Dacă nu “desenaţi o şuncă, un cat, o lampă, un pat”. “Citiţi şi veţi fi entuziasmaţi de rezultat”. “R.A.N.-S. partea 1 şi partea “doua” ne-au adus acel sound “mai underground ca minerii din Jiu” şi “clonele lirice” ale lui Vexxatu şi Clonatu. Piele ne zicea că e “campionul curăţeniei ca Rex, iar când aude rima de doi bani e mai vexxat ca Vexx”. Punct ochit, punct lovit, pentru că Piele a demonstrat în repetate rânduri că MC ca el mai rar.
Îi urăm mult noroc Rimarului căci pleacă la drum şi nu e lesne şi ne ridicăm maxilarul picat la podea după rimele lui Vexx din “Rimedebine”. “Lumea sare-n sus, eu sunt de un calm imperturbabil, ştiu că sunt ghiduş şi valabil”. Corect, nu? Brugner ne spunea că pândeşte mişcarea rap ca Silviu Brucan, iar “Vorba Frizerului” ne spune să ţinem capul sus. “Am făcut o poartă nouă, uită-te prelung la ea” ne mai spune Piele, care a venit, a rimat, a învins. Vae Victis. Fără îndoială, aş putea adăuga. Să nu uităm nici de “Recidivişti”, printre cele mai “grele” piese de pe “Cei care te calcă pe cap”. Cine oare mai cânta în acea perioadă despre mizerile din sistemul politic românesc şi cine avea oare tupeul să zică că vrea să îi schinguiască până se sting şi mor?
Tot de la R.A.N.-S avem răspunsul. “Pentru cine nu ştie vin acum, Sindicatul R.A.N.-S. cel mai bun” ne urla Naighba. Iar Rimaru ne spunea că “atata timp cât vom cânta “Deşteaptă-te române”, fără îndoială în subteran şi R.A.N.-S.-ul va rămâne”. Fie nu mai cântăm imnul, fie soarele nu mai răsare din Est, dar Sindicatul şi-a dat ultima suflare cândva pe la finalul anilor 90. Au trebuit să treacă încă vreo 8 ani până în 2007, când spre bucuria imensă a miilor de fani, Sindicatul s-a reunit. Din păcate fără Vexx care a decis să renunţe la proiect din motive personale. Au părăsit Sindicatul şi Nişte Getto Daci (puţinii Getto Daci rămaşi în activitate), iar formula finală s-a stabilizat cu DJ Dox, Brugner, Stoe, Naighba şi Rimaru. Surpriza a venit din fericire tot din partea lui Vexx, care s-a răzgândit şi a declarat că în măsura timpului disponibil va cânta cu Sindicatul. A urmat în sfârşit un mixtape oficial, numit sugestiv (mai ţineţi minte ce ziceam mai sus?) “Creuzetul”. Piese noi sunt doar trei, dar aşa-i că nu strică să existe o compilaţie cu cele mai bune înregistrări ale Sindicatului? Cel puţin teoretic urmează “Reuniune de Clasă”, dar rămâne de văzut ce urmează. Un lucru este sigur totuşi. “Sindicatul făcea hip, de când tu te jucai cu moşul în nisip”.
Cel mai bun lucru care s-a întâmplat pentru hip hopul românesc încă este în viaţă. Şi dacă avem noroc, R.A.N.-S.-ul urmează să învie de tot.
Word!
Raul Cojocaru
