09/04: Subcultura goth
Category: Sunete Inside
Posted by: sunete
E greu de spus ce te face „goth”. Termenul exprimă mai degrabă o identificare dar şi o tendinţă comună legată de muzică. Cu ştate vechi, această subcultură s-a remarcat printr-o capacitate ieşită din comun de a supravieţui într-o societate modernă şi diversificată. Poate faptul că este într-o continuă schimbare şi că accentul cade mai mult pe crearea unei imagini individuale si nu de grup a făcut ca goticul sa rămână aproape intact până în ziua de azi.
În peisajul post-punk de la sfârșitul anilor ‘70 a început să apară o alt fel de muzică, trecând de la atitudinea specifica punk, la una atmosferică și emoțională, care urma să fie denumită "gothic" (se pare că acest nou climat muzical a început să fie denumit astfel, pentru prima oară, fie de către managerul Tony Wilson, al trupei Joy Division, pentru a defini stilul formatiei, fie de către Siouxsie Sioux). Apariția a avut loc în Anglia între 1979 și 1983, dar este extrem de dificil de urmărit, întrucât rădăcinile sunt adânc îngropate în punk. Unii spun că sunetul gothic rock a fost creat pentru prima oară de către Siouxsie and the Banshees în albumul “Kaleidoscope”. Pe măsură ce unele trupe de punk au început să-și schimbe atitudinea, ele au fost etichetate ca făcând parte din "punk-ul pozitiv". Pentru a remarca diferenţele dintre gothic și punk, este suficientă o analiză succintă a „relațiilor” dintre Siouxsie Sioux și Sex Pistols... Mai departe, în 1977, la Manchester a apărut o nouă trupă de punk, numită Warsaw. Melodiile nu erau foarte bune, însă aveau un sound puternic, unic, plin de energie. Celebrul Tony Wilson a remarcat potenţialul trupei şi a insistat pentru o schimbare de stil. Aceasta s-a produs imediat, iar succesul a fost obţinut sub un nou nume: Joy Division.
Multe alte trupe au început sa fie atrase de acest stil, și astfel gothicul a început să devină din ce în ce mai popular. Se punea accentul mult mai mult pe percuție decât în punk, sunetul tobelor a început sa devină tribal, sunetele chitarelor au fost reduse și întinse, creând astfel un sunet mult mai atmosferic decat în punk. Cea mai mare schimbare a apărut odată cu conținutul versurilor, care era a căpătat o încărcătură emoţională, de multe ori morbidă, aflată în contrast cu mesajele politice ale punk-ului. Pe măsură ce muzica s-a schimbat, stilul vestimentar a suferit și el modificări considerabile. Hainele negre și "fața albă" au început să devină din ce în ce mai populare, atât printre cântăretii timpurii de gothic, cât și printre fanii acestui gen. Din acest scenariu au început să apară primele formatii gothice, reprezentative pentru acest gen, printre care Bauhaus, Siouxsie and the Banshees, Joy Division sau Sex Gang Children (aceastea au fost definite ca făcând parte din "first wave").
Istoria continuă cu deschiderea în 1982 la Londra a clubului Batcave, acesta fiind probabil unul dintre cei mai importanţi factori în crearea subculturii gotice, așa cum este ea cunoscută azi. Acesta nu numai că a fost un punct major pentru scena londoneză, dar a atras foarte mult atenția din partea presei, care a răspândit rapid ideea noii subculturi prin țară și prin lume. Încă de la deschiderea clubului Batcave, ideea unui club gotic s-a răspândit până la nivelul la care clubul era cea mai importantă arenă socială pentru subcultură. Deloc surprinzător, dacă ținem cont de faptul că gothicul se bazează în mare parte pe muzică.
Muzica industrială și subcultura industrială (denumită și Rivethead) a apărut cam în același timp cu gothicul. Exista păreri potrivit cărora gothicul este o sub-mișcare în cadrul istoriei muzicii industriale, însă legăturile dintre gothic și industrial sunt de multe ori puse la îndoială. Cu toate că sunt foarte diferite, au unele puncte comune, influențându-se reciproc. Ca și în cazul gothicului, "first wave" a apărut la începutul anilor ‘80 în Europa, cu trupe ca Einsturzende Neubauten sau Throbbing Gristle. Acestea au respins modul repetitiv al tehnologiei, cântând adesea la instrumente power, sau "sheet metal", și au încorporat aparate muzicale electrice într-o astfel de măsură încât au spart toate tiparele utilizării lor. Spre sfârșitul anilor ‘80 cele două subculturi se unesc, un merit deosebit avându-l confuzia creată de mass-media, care le distingea destul de greu.
Dacă gothicul a fost vreodată omogen, acum nu mai este sub nici o formă. Acest termen cuprinde acum o arie foarte mare de stiluri diferite, de atitudini, genuri muzicale și sub-genuri toate vag legate prin esteticul gothic. În cluburile gothice nu este ciudat să vezi vestimentații incepând de la jeans și tricouri negre, până la îmbrăcaminte medievală. Muzica gothic s-a împărtit în genuri cum ar fi gothic rock, deathrock, post-punk, industrial, psychobilly, gothabilly, neofolk , EBM, synth-pop, electro, ethereal, darkwave, dark ambiental etc. Fiind deja destul de în vârstă, această subcultură s-a remarcat printr-o capacitate ieșită din comun de a se menține în societatea modernă, fără doar și poate datorită faptului că este într-o continuă schimbare, precum și a faptului că pune accentul pe crearea unei imagini individuale.
În România, goticul a fost adus în anii ’90, iar promovarea a început odată cu noul mileniu si lansarea site-ului DarkRomania (închis prin 2007). Dar cum orice sfârşit reprezintă un nou început, Lux-Noctis a dat tonul apariţiei unor organizaţii dispuse să îl promoveze prin concerte. Printre acestea se numără Kogaionon cu Arcana, Ordo Rosarius Equilibrio şi multe altele la activ, susţinute în Casa Reduta din Braşov precum şi primul festival Dark din România (First Romanian Darkfest, organizat de Viva Music şi Kompas Events), care a înregistrat un succes extraordinar.
Scena se dezvoltă la fel de promiţător, laolaltă cu numărul de concerte. The Legendary Pink Dots, Das Ich, Diary of Dreams au putut fi văzute deja iar luna decembrie a anului trecut a furnizat primul festival ethereal/neo-folk. Mai departe, Umbra et Imago a concertat la Bucureşti în februarie 2010.
Tudor Hila
În peisajul post-punk de la sfârșitul anilor ‘70 a început să apară o alt fel de muzică, trecând de la atitudinea specifica punk, la una atmosferică și emoțională, care urma să fie denumită "gothic" (se pare că acest nou climat muzical a început să fie denumit astfel, pentru prima oară, fie de către managerul Tony Wilson, al trupei Joy Division, pentru a defini stilul formatiei, fie de către Siouxsie Sioux). Apariția a avut loc în Anglia între 1979 și 1983, dar este extrem de dificil de urmărit, întrucât rădăcinile sunt adânc îngropate în punk. Unii spun că sunetul gothic rock a fost creat pentru prima oară de către Siouxsie and the Banshees în albumul “Kaleidoscope”. Pe măsură ce unele trupe de punk au început să-și schimbe atitudinea, ele au fost etichetate ca făcând parte din "punk-ul pozitiv". Pentru a remarca diferenţele dintre gothic și punk, este suficientă o analiză succintă a „relațiilor” dintre Siouxsie Sioux și Sex Pistols... Mai departe, în 1977, la Manchester a apărut o nouă trupă de punk, numită Warsaw. Melodiile nu erau foarte bune, însă aveau un sound puternic, unic, plin de energie. Celebrul Tony Wilson a remarcat potenţialul trupei şi a insistat pentru o schimbare de stil. Aceasta s-a produs imediat, iar succesul a fost obţinut sub un nou nume: Joy Division.
Multe alte trupe au început sa fie atrase de acest stil, și astfel gothicul a început să devină din ce în ce mai popular. Se punea accentul mult mai mult pe percuție decât în punk, sunetul tobelor a început sa devină tribal, sunetele chitarelor au fost reduse și întinse, creând astfel un sunet mult mai atmosferic decat în punk. Cea mai mare schimbare a apărut odată cu conținutul versurilor, care era a căpătat o încărcătură emoţională, de multe ori morbidă, aflată în contrast cu mesajele politice ale punk-ului. Pe măsură ce muzica s-a schimbat, stilul vestimentar a suferit și el modificări considerabile. Hainele negre și "fața albă" au început să devină din ce în ce mai populare, atât printre cântăretii timpurii de gothic, cât și printre fanii acestui gen. Din acest scenariu au început să apară primele formatii gothice, reprezentative pentru acest gen, printre care Bauhaus, Siouxsie and the Banshees, Joy Division sau Sex Gang Children (aceastea au fost definite ca făcând parte din "first wave").
Istoria continuă cu deschiderea în 1982 la Londra a clubului Batcave, acesta fiind probabil unul dintre cei mai importanţi factori în crearea subculturii gotice, așa cum este ea cunoscută azi. Acesta nu numai că a fost un punct major pentru scena londoneză, dar a atras foarte mult atenția din partea presei, care a răspândit rapid ideea noii subculturi prin țară și prin lume. Încă de la deschiderea clubului Batcave, ideea unui club gotic s-a răspândit până la nivelul la care clubul era cea mai importantă arenă socială pentru subcultură. Deloc surprinzător, dacă ținem cont de faptul că gothicul se bazează în mare parte pe muzică.
Muzica industrială și subcultura industrială (denumită și Rivethead) a apărut cam în același timp cu gothicul. Exista păreri potrivit cărora gothicul este o sub-mișcare în cadrul istoriei muzicii industriale, însă legăturile dintre gothic și industrial sunt de multe ori puse la îndoială. Cu toate că sunt foarte diferite, au unele puncte comune, influențându-se reciproc. Ca și în cazul gothicului, "first wave" a apărut la începutul anilor ‘80 în Europa, cu trupe ca Einsturzende Neubauten sau Throbbing Gristle. Acestea au respins modul repetitiv al tehnologiei, cântând adesea la instrumente power, sau "sheet metal", și au încorporat aparate muzicale electrice într-o astfel de măsură încât au spart toate tiparele utilizării lor. Spre sfârșitul anilor ‘80 cele două subculturi se unesc, un merit deosebit avându-l confuzia creată de mass-media, care le distingea destul de greu.
Dacă gothicul a fost vreodată omogen, acum nu mai este sub nici o formă. Acest termen cuprinde acum o arie foarte mare de stiluri diferite, de atitudini, genuri muzicale și sub-genuri toate vag legate prin esteticul gothic. În cluburile gothice nu este ciudat să vezi vestimentații incepând de la jeans și tricouri negre, până la îmbrăcaminte medievală. Muzica gothic s-a împărtit în genuri cum ar fi gothic rock, deathrock, post-punk, industrial, psychobilly, gothabilly, neofolk , EBM, synth-pop, electro, ethereal, darkwave, dark ambiental etc. Fiind deja destul de în vârstă, această subcultură s-a remarcat printr-o capacitate ieșită din comun de a se menține în societatea modernă, fără doar și poate datorită faptului că este într-o continuă schimbare, precum și a faptului că pune accentul pe crearea unei imagini individuale.
În România, goticul a fost adus în anii ’90, iar promovarea a început odată cu noul mileniu si lansarea site-ului DarkRomania (închis prin 2007). Dar cum orice sfârşit reprezintă un nou început, Lux-Noctis a dat tonul apariţiei unor organizaţii dispuse să îl promoveze prin concerte. Printre acestea se numără Kogaionon cu Arcana, Ordo Rosarius Equilibrio şi multe altele la activ, susţinute în Casa Reduta din Braşov precum şi primul festival Dark din România (First Romanian Darkfest, organizat de Viva Music şi Kompas Events), care a înregistrat un succes extraordinar.
Scena se dezvoltă la fel de promiţător, laolaltă cu numărul de concerte. The Legendary Pink Dots, Das Ich, Diary of Dreams au putut fi văzute deja iar luna decembrie a anului trecut a furnizat primul festival ethereal/neo-folk. Mai departe, Umbra et Imago a concertat la Bucureşti în februarie 2010.
Tudor Hila
