Universal Music
Meseria de „muzician de pub” aduce rapid faimă chiar dacă nu si bani atât de repede, având în vedere că se găsesc prea putini clienti care să-ti lipească pe frunte o monedă de 20 de pence sau – hai,
dacă echipa locală de fotbal a învins în etapa curentă – o bancnotă de o liră sterlină. Sunt sume mici? E normal să fie asa, vorbim despre Scotia.
The Fratellis, băietii care au stiut foarte bine să îmbine băutul berii cu refrenele fără versuri (cine naiba ar reusi să îngâne cuvinte după 10 pint-uri de McEwan’s?) s-au întors cu un nou material croit pe sablonul precedentului.
Nu găsim piese precum „Flathead” sau „Chelsea Dagger”, dar paharu’ se poate legăna de la stânga
la dreapta (precum leagănă rockerii brichetele în timpul baladelor de înaltă simtire) si pe „A Heady Tale” sau „Acid Jazz Singer”.
Ei, si dacă încoltitul pe un scaun de bar nu se numără printre preferintele tale, poti să asculti discul în autocar alături de prietenii de excursie. Evident, poti fredona până la poienita de grătar piese precum „Babydoll” sau „Look Out Sunshine” pentru că, se stie, cântatul măreste pofta de mâncare.
Atentie, însă, la copiii de pe locurile alăturate. Mai sunt si versuri de genul „I’m a cynical cunt/And I’m much too lazy to change”.
„Here We Stand” are, asa cum scriam mai sus, multe elemente comune cu precendentul „Costello Music”, chiar prea multe. Am făcut un experiment: le-am ascultat pe amândouă unul după celălalt si zău că imi venea să ridic cana de cafea deasupra capului si să adulmec, precum un copoi, cotletele
proaspăt puse la fript. Chiar dacă eu aveam pe masa de lucru niste amărâte de chipsuri.
Cetin RASiT