Masquerade
Titlul si numai titlul ne trimite cu gandul la o mascarada în puterea cuvantului... Albumul însanu are bube, nu ascunde muzica în spatele unei masti de prost gust si chiar meritatoataatentia. Din cele 11 piese, 9 sunt originale, iar 2 sunt cover-uri ale unor piese de mare rezonanta(adica„Route 66” si „Blue Moon Baby”). Autorul „originalelor”, Paulo Furtado (nu, nu e rudacu Nelly, caci altfel poate avea album produs de Timbaland) cantaun fel de folk-blues care alunecatreptat spre... punk, stilul sau propriu-zis fiind destul de greu de descifrat pentru o ureche neavizata.

Totusi, dupa o ascultare atenta, putem concluziona camuzica lui Legendary Tiger Man aduce mult cu blues-ul vechi... eventual cantat pe valea fluviului Mississippi, ceea ce nu-i deloc rau. Dar deloc, parol! Mai ales caeste vorba de un portughez get-beget care probabil a vazut Mississippi doar în pozele din cartile pentru copii ale lui Mark Twain. Mai departe, trebuie spus caPaulo Furtado este... tigru în puterea cuvantului, altfel nu ne explicam cum ar putea sacante singur la chitara, tobe si voce. Si totusi asa se întampla, pentru caartistul este unul complet, o adevaratararitate în zilele noastre predominate de Internet, loop-uri de doi bani si nelipsitii prieteni Antares si Cubase... Iar „Masquerade” este o realizare deosebitapentru el si nu este singura de panaacum. „Tiger Man” a mai editat douaalbume, respectiv „Naked Blues” (2001) si „Fuck Christmas, I Got The Blues” (2003) – vinilul acestuia din urmafiind editat în fix 666 exemplare. Mda, trecem peste aceastacifradiabolicasi pentru catot veni vorba de realizari, adaugam faptul caPaulo Furtado activeazasi ca vocalist si chitarist al trupei de punk-rock „Wraygunn” din Portugalia. Vorba lui David Bowie: „’cause I’m a punk rocker, yes I am...”. Ascultare placutala www.myspace.com/legendarytigerman sau www.legendarytigerman.com.