LaStrada Music
Cursivitate, claritate, sunet modern si modestia inceputurilor. The Pixels au materializat ceea ce trebuia de prea mult timp – acest fabulous debut pe bleu. Ce auzim pe „Fire Exit”-ul de fatasunt lectii discrete de indie electronica pe care nimenea pe meleag nu le mai cîntala fel. Catalin ar putea sa-si exerseze vocea mai mult, Alexandru bate perfect, iar pe Dan l-as vrea mai prezent vocal, chiar dacae asa de sexi implicat în sintezitatorul ala canu îti mai vine sa-i mai zici ceva.

Senzatia care îmi ramîne dupa ascultarea integralaa materialului, „the big picture thing”, e catrio-ul ar putea articula în timp, prin muncaatenta, desigur, mai frumos ceea ce aparte se vede caau în imaginatie. Ce mabucurala un grup ca al celor trei este calucrurile chiar pot deveni mai bune. Se simte. Analgezica deschidere de disc – „Sell My Soul” – sau absolut alerta „Dancing On Me” creioneazasuficient stilul Pixelilor, pregatind terenul pentru adevarata avalansa. Versurile din „I’m Cold” te lovesc neasteptat, lasînd spatiu destul pentru haotica „Little Boy” cu liniile ei de chitarasurori cu Interpol-ii. „White Sheets” pare samixeze totul în doar 3:41.

Alternative/electrorock captusite rafinat cu influente goth, industrial si ambiental. Experimentele The Pixels au sanse, iar discul asta vorbeste de la sine. „Lifebuoy” bifeazastari dansante, mult prea fredonabilaca s-o uiti, iar „Rockstar”, oricît m-as învîrti, tot îmi pare maximul discului. „Sunrise” iese din boxe, vibranta, aerisitasi… Final de disc?! Si n-am simtit?!... Wow! „Fire Exit” sunaa iesire de incendiu pe foarte bune. Mareata, grava, galagioasasi bine cîntata. „When your case seems to be hopeless/And the flames sneak uder your dress/Now your hands are stretched for someone/ And someone I am…Fire Exit”. Cam scurt album. The Pixels sunt dovada elocventacase poate face si în Romania muzicaextraordinara. La mai mare! Cu admiratie si simpatie, 9.