Sony Bmg/Nova Music
Când ai în mână un disc care a intrat direct pe primul loc în „UK’s Official Albums Chart” trebuie să faci într-un fel ca drumul său către CD-player să fie cât mai scurt. Până să afli că trupa care a lansat acest disc a fost declarată „The Next Big Thing” la „Glastonbury Festival Of Contemporary Performing Arts” în 2007 deja ai ajuns la piesa a doua, „That’s Not My Name”.
Adică direct la cea care i-a făcut cunoscuti pe The Ting Tings, despre care multi spun că ar fi varianta englezească si mult mai poppish a duetului The White Stripes.
Eu refuz să fac o asemenea alăturare desi chiar si în The Ting Tings există un membru care are numele de familie White.
Katie, căci despre ea este vorba, nu detine vocea lucrată a unei artiste care sparge linistea cartierului cu vocalize la ora 9 dimineaţa dar are destulă charismă ca să te facă să asculti un
refren repetat până la obsesie, fie că e vorba de mai sus amintitul „That’s Not My Name” sau de „Shut Up And Let Me Go”.
Sound-ul destul de colorat si bine pus la punct de Jules De Martino aduce aminte de trupe saptezeci-optzeciste (The Knack, Blondie) dar si brit-eri contemporani (Franz Ferdinand), felul în care sunt combinate stilurile compensând usurimea unor piese parcă special compuse pentru balurile de absolvire a liceului - „Fruit Machine” sau „Keep Your Head”.
Dacă ar fi să mai caut o bulină neagră pentru a echilibra scorul bune/rele as spune că „We Started Nothing” e un disc atât de scurt (38 de minute), încât e comparabil cu o plimbare într-un orăsel de
câteva zeci de mii de suflete. Mergi mai încet ca să nu iesi din el fără să-ti dai seama.
Cetin RASIT