În urmă cu câţiva ani am citit într-o revistă un interviu cu Corey Taylor din Slipknot, în care reporterul îl întreba de ce poartă cu toţii măşti. Corey a răspuns că prin acest mod, lumea vine la concertele lor să îi audă, nu să îi vadă şi practic prin acest mod se elimina posiblitatea ca trupa lor să atragă publicul doar prin faptul că arată bine sau că tatuajele lor sunt mega cool. Un răspuns poate ironic, poate chiar ipocrit la un moment dat, dar istoria trupelor mascate este mult mai complexă şi foarte interesantă, pentru că nu Slipknot au fost primii oameni cu măşti. Nici pe departe, pentru că The Residents se ocupau cu asta de când Slipknot erau de abia embrioni.

Dacă tot am adus vorba despre The Residents, să încercăm să aruncăm un ochi înspre această trupă misterioasă, despre care nici în ziua de azi nu se ştiu prea multe. Cel puţin teoretic, trupa provine din Louisiana şi s-a stability în San Mateo. Spun teoretic pentru că informaţiile provin de la The Cryptic Corporation (echipa de management a formaţiei, care a declarat în repetate rânduri că nu este trupa în sine), ceea ce înseamnă că pot fi informaţii false. The Residents au fost, foarte probabil, printre primele formaţii cu măşti menite să ascundă identitatea membrilor săi. Trupa a avut de-a lungul timpului măşti care înfăţişau ochi imenşi, cranii, capul lui Richard Nixon şi masca lui Darth Vader (cine credeţi că au fost primii care au purtat aşa ceva?).
Continuând drumul mascaţilor, trecând peste Kiss care nu mai au nevoie de nicio prezentare (menţionăm totuşi că în 1983 au renunţat la machiaj) ajungem tot în anii ‘70, înspre finalul acestui deceniu ce-i drept, la The Haters. GX Jupitter-Larsen este artistul care înseamnă The Haters, deşi de regulă o sumedenie de alţi artişti îl ajută la apariţiile live. Un show live The Haters implică cel puţin doi oameni, dintre care unul este întotdeauna GX Jupitter-Larsen, doi mascaţi care distorsionează şi amplifică la maxim zgomotele produse de diverse maşinării, producând noise pur, care nu trebuie confundat cu noise-ul ca gen muzical.
Trecând peste The Haters, ajungem în anul în care autorul acestor rânduri abia învăţa să gângăvească. În 1985 apar atât Gwar cât şi Mr. Bungle, deşi punctul comun dintre cele două trupe rămâne doar anul apariţiei. Gwar au şocat o lume întreagă când au apărut cu costumele lor imbecile, făcute din latex şi cauciuc, membri trupei arătând ca nişte monştri retardaţi veniţi din spaţiu cu scopul de a împroşca audienţa cu lichide greţoase. De neuitat showurile lor live când toţi din formaţie alcătuiau un pattern dubios, o insectă gigantică cu două antene formate din doi oameni fiind exemplul elocvent care îmi vine acum în minte. Evident, costumele lor sunt diverse şi cât mai şocante posibil, dar uneori la bisuri, trupa vine pe scenă fără ele. Lordi se pare că au fost inspiraţi destul de mult de către Gwar, deşi finlandezii susţin că punctul de plecare pentru costumele lor ar fi Kiss.
La Mr. Bungle lucrurile stau un pic diferit. Iniţial Spruance, Patton şi compania purtau măşti pentru a îşi ascunde identitatea faţă de public. Se pare că pur şi simplu băieţii nebuni din Euraka, CA nu voiau ca lumea să ştie cine sunt şi cum arată. Măştile lor de la începutul carierei, până prin 1990-1991 erau suspecte şi relativ morbide. Eu unul nu o să uit prea uşor cum arăta Spruance costumat în călău, sau Patton într-un papă malefic. Lisa Simpson, Darth Vader (din nou), Richard Nixon s-au perindat pe capetele celor din Bungle, plus încă câteva zeci sau chiar sute de măşti de clovni. Într-adevăr, Bungle aveau măşti de clovni cu mult înainte de Slipknot. Ulterior, înspre finalul anilor 90, Bungle apăreau costumaţi pe scenă, dar fără măşti, cid oar abordând diverse stiluri mai trăznit, cum ar fi costumele hawaiiene, sau cele tradiţionale din Austria. A se nota faptul că Trevor Dunn purta o rochie de Heidi, împreună cu o perucă blondă cu două cosiţe imense care mai că nu îi atârnau peste fretul de la bass.
Los Straitjackets au apărut înspre finalul anilor ‘80, direct din Nashville, Tennessee şi la concerte, toţi membri trupei se îmbracă identic, cu haine negre, medalioane de aur şi măşti de luchadori personalizate. Rey Mysterio ar fi mândru de ei, fără doar şi poate. Trecem peste Green Jell˙, deşi costumele lor retardate merită văzute măcar odată, depăşim şi momentul Motograter şi ajungem la întrebarea care îi macină pe mulţi. Slipknot sau Mushroomhead? Care au fost primii, care au fost primii cu măşti şi pe care din ei să îi crezi? Logoul X Face Mushroomhead a fost şi încă este imaginea trupei de foarte mulţi ani încoace. Iniţial membrii Mushroohead purtau măşti pentru a nu fi recunoscuţi şi pentru a nu intra în diverse conflicte cu fostele lor trupe, dar pe parcursul anilor povestea măştilor a evoluat, ajungând să fie din ce în ce mai complexă. Măştile lor reprezintă povestea fiecărui membru al trupei şi evoluează odată cu persoana în sine. Sună cunoscut? Poate pentru că Slipknot susţin exact acelaşi lucru, fapt care în 1999 a dat naştere la un conflict între cele două formaţii pe de-o parte şi între fanii lor pe de altă parte. Totuşi este amuzant că Roadrunner Records voiau să semneze un contract cu Mushroomhead înainte de a îi semna pe Slipknot, dar capetele de ciuperci au refuzat propunerea. Jason Popson, fost solist Mushroomhead chiar a declarat într-un inverviu că aceste “coincidenţe”, cum ar fi măştile şi numărul membrilor formaţiei, nu ar fi întâmplătoare, şi că Slipknot au “împrumutat” din imaginea Mushroomhead.
Slipknot sunt cunoscuţi pentru celebrele lor salopete şi măştile diferite purtate de fiecare membru al trupei. Cu fiecare album măştile se schimbă la ei, chiar dacă diferenţele nu sunt atât de mari între un album şi următorul, mai degrabă fiind doar îmbunătăţiri. Cel mai ciudat lucru referitor la aspectul lor ar putea fi apariţia unor membri Slipknot fără măşti în diverse proiecte muzicale (Stone Sour de exemplu). Cu toate acestea măştile vor fi întotdeauna un factor de neînlocuit în tot ceea ce înseamnă Slipknot, după cum declara #6, Shaun clovnul malefic.
Mudvayne ar putea să fie încadraţi la categoria trupe cu măşti, deşi cei patru se prezintă mai degrabă machiaţi pe scenă. Cu toate acestea nu ai cum să ignori la ei acel iz demenţial de Jason/Hellraiser. The Locust sunt şi mai bătuţi în cap, că tot veni vorba de trupe formate înspre mijlocul anilor 90. Oamenii aceştia apar pe scenă în costume de nailon, care formează imaginea unor lăcuste gigantice, cu tot cu ochii lor bulbucaţi cu tot. Nu departe sunt Magic Mosquitos din Ungaria, pe care i-am descoperit întamplător de curând, iar respectivii poartă pe scenă ochelari suspecţi în formă de ochi de ţânţari. Hollywood Undead sunt destul de noi, apăruţi abia prin 2005, şi se remarcă prin măştile de hochei purtate de toţi membrii trupei. Ar fi nedrept să nu îl menţionăm pe Wes Borland aici, chitaristul acela genial care pe lângă imaginaţia lipsită de limite cu ajutorul căreia a născut proiecte gen Big Dumb Face sau Black Lights Burn are zeci de măşti în arsenalul său de scenă şi nu numai. La fel pot spune şi despre The Knife, chiar dacă muzical vorbind nu se numără printre preferinţele mele. Într-una din cele mai cunoscute şedinţe foto ale suedezilor, cei doi poartă măşti veneţiene “medico della peste”, inspirate de măştile cu cioc (în care erau îndesate diverse ierburi) pe care le purtau doctorii pe vremuri, când tratau bolnavii de ciumă.
Evident că acest mic documentar nu acoperă toate trupele care au purtat măşti, dar intenţia mea nu a fost nici pe departe aceasta. Am omis intenţionat formaţii/artişti gen Insane Clown Posse, Immortal sau Infernus, pentru că facepainting-ul nu este chiar acelaşi lucru cu o mască. Şi sunt chiar foarte curios unde se va ajunge în viitor cu acest truc, pentru că surse de inspiraţie există, încă foarte multe. În mod cert, cât timp Slipknot mai scot albume, suntem asiguraţi.
Raul Cojocaru