14/07: URMA
Category: Reporter de ocazie
Posted by: sunete
Urma va lansa un album intitulat „Lost End Found”, un album care a cărui „construiţie” a putut fi urmărită online de către fani. De ce s-a ales această variantă? De ce nu a răspuns Mani Gutău cel care a răspuns şi la întrebările voastre primite pe contact@revistasunete.ro.
“Lost End Found” apare în ediţie limitată, pour les connoisseurs. De ce?
Daca privim metodic în prima fază “Lost End Found” va apare în cadrul acestui site puzzle la care lucrăm momentan, urmând ca la finalul expediţiei noul material să apară în forma unui album fotografic care să prezinte momentele cheie de construcţie ale acestui album. Deci în prima fază va apare prezentat cunoscătorilor spaţiului virtual, urmând ca apoi să fie prezentat cunoscătorilor old-school, respectiv print de calitate, Cd/vinyl, detalii care atrag interesul unei alte categorii de public, la fel de importante. Pentru noi a fost de altfel extrem de important modul în care a fost prezentat fiecare material publicului, prin urmare întrebarea ‘’de ce?’’ ar trebui transformata în ‘’de ce nu?’’ sau mai bine şi mai conform trecutului Urmei în ‘’Din nou??’’
Asta poate fi considerat un răspuns complet, simt că mă autodepăşesc, pe zi ce trece.
De ce?
Să spunem că vi se cere să faceţi soundtrack-ul unui documentar, despre ce ar trebui să fie vorba în documentar ca să acceptaţi?
În principiu, realizarea unei coloane sonore pentru un anumit film sau documentar ar trebui să reprezinte o provocare pentru fiecare muzician conştient de importanţa unui nou pas făcut, ca muzician de studio sau interpret în cadrul unei reprezentaţii live. În cazul Urmei, cred că se aplică aceiaşi regulă, şi cred că reuşita acestui demers, anume realizarea unei coloane sonore pentru un anumit documentar e oferită şi de legătura dintre muzician şi scopul/subiectul documentarului în cauză. Mai bine spus, mie mi-ar plăcea foarte mult să fac un documentar despre kayace, probabil Domi ar prefera unul despre fabricarea berii de la primul pas până la îmbuteliere, Sorin cu siguranţă ar face o coloană sonoră fascinantă la ceva documentar despre narcotice şi plantaţii de maci roşii, Catrinel ar fi de succes la ceva reportaj în lumea tatuajelor… ideea e clară, autorul documentarului şi muzicianul ar trebui să facă parte din acelaşi film, nu din producţii separate.
Privind acceptul realizarii unei coloane sonore de către noi, respectiv Urma, evident că prima condiţie contractuală ar fi o coloană de euro/dolari, preferabil coloana infinitului.
"You can buy me with a coffee, I'm so cheap"? Provenienţa refrenului, e vreo poveste (nespuspă) acolo?
Mă bucură întrebarea, o vânam de mult, parcă ieri aşteptam în parc emoţionat să mă întrebe un trecător cum fu’ de apăru cafeaua’n text…Refrenul este într-adevăr inspirat, (într-un cadru artistic contemporan însemnând de fapt preluare integrală, cuvânt cu cuvânt) dintr-o discuţie particulară între Ion Iliescu şi Ana Pauker, în cadrul unei conferinţe de vară la Moscova, având ca tema mineritul şi olimpiadele. Mi s-a părut cea mai bună definiţie pentru invitaţia la dialog, mai ales că venea din partea unui mare om de stat degeaba, prin urmare aşa a luat naştere un şlagăr nemuritor, tânăr şi neliniştit. Slagăr care, la modul cel mai serios, mi se pare că enunţa totul foarte clar, fără nimic esoteric în conţinut.
De fapt văzusem undeva pe un forum o traducere succintă a piesei care sună cam aşa… ‘Omu îşi recunoaşte cinstit preţu’, n-o dă cotită, adică vrea să vorbească, da’ impune şi el nişte reguli, la cafeluţă’’. Interpretare pe care o consider exactă.
La ce face referire titlul albumului şi de unde vine ideea cu urmărirea “facerii” albumului pe site?
Titlul albumului face referire cu siguranţă la faptul că uneori în viaţă, marţi sau miercuri, te poţi pierde, conştient sau nu, de ajungi într-o fundatură din care nu te mai vede nimeni ieşit prea curând şi totuşi până la urmă, mai cu un paharel, mai cu un prieten care n-a dat bir cu fugiţii când te-a văzut în noroi, reuşeşti să ieşi la bulevard, din nou.
Şi prima plimbare pe centru, după ceva ani petrecuţi pe diverse uliţe de maidan merită o coloană sonoră, şi uita aşa apare un album. Fiecare cu rătăcirea lui, am aruncat totul la oală, mestecăm şi vedem ce iese. Eu spun că dacă iese bine, mă apuc de conferinţe şi o s-o ţin din seminar în seminar, pentru că va fi prima dovadă clară ca alcoolul bate psihiatria. Deja vad sloganul … Minte sănătoasa într-un pahar sănătos… Imbatabil.
Ideea ‘’facerii’’ albumului pe site a parvenit firesc, ca urmare a intenţiei noastre de a oferi ascultătorilor posibilitatea de a vedea modul în care e construit un album, de la primul pas
la ultimul, în ordine cronologică. Nu şi-a dorit nimeni să transforme procesul de creaţie al unui album într-o variantă ieftină de Big Brother cultural ci pur şi simplu credem că asta e modul cel mai potrivit de prezentare al acestui nou album, al acestei noi călătorii, ţinând cont că revenim după o pauză destul de lungă.
Albumul vostru “Trend Off” pe iPod. De ce?
‘’de ce ?’’ … zici ca s-au vorbit cititorii între ei. Ce s-a întâmplat cu ‘’unde, când, cum?’
În fine, albumul “Trend Off” a apărut pe iPod pentru că jucaria Apple e cel mai Trend On device în materie de stocare muzică în format digital. Şi în felul ăsta, prin asocierea cu albumul Urma, consider că a devenit complet, adică e un device Trend On de nişă, respectiv Trend Off. Pe scurt, artă şi tehnologie, partea artistică fiind evident reprezentată de Ipod. În curând vom spune copiilor noştri ‘’n-ai ipod, n-ai parte’’…
Aş vrea să ştiu pe unde vă prind anu ăsta în concerte… Vreo şansă să veniţi pe la mine prin Tg Mureş?
Viitoarele concerte Urma vor fi anunţate din timp în cadrul canalelor de comunicare folosite până acum, gen site, forum, myspace, facebook sau radio/tv. Mie personal mi-ar face o mare plăcere să cânt în Târgu Mureş. Rămâne de văzut dacă va apare o posibilitate pentru un concert în Mureş, am ceva prieteni vechi acolo pe care mi-ar face plăcere să îi revăd, servus Attila, poate citeşti… Altfel spus, the future holds unlimited possibilities.
Te-ar deranja sau te-ar flata dacă ţi-aş spune că semeni foarte bine cu Eddie Vedder la voce, intonaţie…?
Depinde de la cine vine această comparaţie. Dacă mi-ar spune treaba asta la ureche un băiat cochet într-un tricot roz m-aş simţi un pic ameninţat şi pe bună dreptate îngrijorat. Dacă o face o fană simpatică şi drăguţă, sper din tot sufletul că percepe şi o asemănare din plan fizic, că mi-am dorit toată copilăria să fiu şi eu brunet, ca mama, probabil din cauza multelor filme văzute în copilărie, în care majoritatea personajelor negative erau blonduţi şi drăguţi ca mine. Acum sincer să fiu, dacă stau bine şi mă gândesc, m-am cam răzgândit, că între timp a apărut Brad Pitt şi mă simt în largul meu.
Deşi mi-ar plăcea foarte mult să meargă cineva şi la Eddie în interviu să îi spuna că îi seamănă izbitor vocea cu a lu’ ăla de la Urma, poate mă mut şi eu defintiv în Seattle, o zi cântă el, o zi eu, să vezi acolo trai şi belşug, şi înainte de toate odihnă. Fără epuizare, cu pauze dese şi lungi, cum se poartă pe la noi. Eu nu uit niciodată de unde am plecat, să fie clar. Eddishor, here I come, eu si vocea ta….
“Trenf Off” a avut şi un booklet f oke. Cum se va prezenta “Lost End Found”?
‘’Booklet f oke’’ sună foarte emo pentru mine, să rămânem la exprimări de genul booklet bine realizat, frumos, simpatic, în felul ăsta mă liniştesc şi eu din punct de vedere
emo-ţional. Privind prezentarea/conceptual grafic ‘’Lost End Found’’, am încercat la fiecare material, începând cu Nomad Rhymes şi până la “Trend Off”, să impunem un standard privind calitatea şi modul de prezentare grafică a albumelor muzicale, şi nu ne-am comparat niciodată doar cu proiecte din ţară, ci dimpotrivă ne-am luat tot timpul ca reper sau ‘’competitori’’ proiecte muzicale internaţionale, în ideea de a construi ceva eficient, cu rost, cu urme. Personal cred că am reuşit, şi aici e meritul exclusiv al lui Cristian Ioan Gutău, care a semnat grafica primelor trei albume, a lui Marius Perte, responsabil cu partea de web, şi nu în ultimul rând a numeroşilor oameni implicaţi în partea de producţie/comunicare care au făcut ca Urma să apară ca un proiect responsabil şi profesionist în faţa ascultătorilor săi. Evident că îmi doresc ca şi următorul album să păstreze acelaşi traseu, anume artă, tehnologie, creativitate, într-un singur pachet. E dificil să găseşti în permanenţă o nouă poveste, un nou mod de prezentare, dar e teribil de distractiv, şi cred că asta e partea cea mai provocatoare din viaţa unui artist/manager sau producător, să fii în permanenţă conştient că nu trebuie să baţi pasul pe loc dacă te-ai declarat în mişcare. Privind modul de prezentare ‘’Lost End Found’’ exista deja o schiţă/proiect, pe care am expus-o în cadrul unui răspuns oferit mai sus, urmând ca viitorul nu foarte îndepărtat să ne ajute să vorbim despre ea la trecut, cu drag. Time will tell, it always does.
“Lost End Found” apare în ediţie limitată, pour les connoisseurs. De ce?
Daca privim metodic în prima fază “Lost End Found” va apare în cadrul acestui site puzzle la care lucrăm momentan, urmând ca la finalul expediţiei noul material să apară în forma unui album fotografic care să prezinte momentele cheie de construcţie ale acestui album. Deci în prima fază va apare prezentat cunoscătorilor spaţiului virtual, urmând ca apoi să fie prezentat cunoscătorilor old-school, respectiv print de calitate, Cd/vinyl, detalii care atrag interesul unei alte categorii de public, la fel de importante. Pentru noi a fost de altfel extrem de important modul în care a fost prezentat fiecare material publicului, prin urmare întrebarea ‘’de ce?’’ ar trebui transformata în ‘’de ce nu?’’ sau mai bine şi mai conform trecutului Urmei în ‘’Din nou??’’
Asta poate fi considerat un răspuns complet, simt că mă autodepăşesc, pe zi ce trece.
De ce?
Să spunem că vi se cere să faceţi soundtrack-ul unui documentar, despre ce ar trebui să fie vorba în documentar ca să acceptaţi?
În principiu, realizarea unei coloane sonore pentru un anumit film sau documentar ar trebui să reprezinte o provocare pentru fiecare muzician conştient de importanţa unui nou pas făcut, ca muzician de studio sau interpret în cadrul unei reprezentaţii live. În cazul Urmei, cred că se aplică aceiaşi regulă, şi cred că reuşita acestui demers, anume realizarea unei coloane sonore pentru un anumit documentar e oferită şi de legătura dintre muzician şi scopul/subiectul documentarului în cauză. Mai bine spus, mie mi-ar plăcea foarte mult să fac un documentar despre kayace, probabil Domi ar prefera unul despre fabricarea berii de la primul pas până la îmbuteliere, Sorin cu siguranţă ar face o coloană sonoră fascinantă la ceva documentar despre narcotice şi plantaţii de maci roşii, Catrinel ar fi de succes la ceva reportaj în lumea tatuajelor… ideea e clară, autorul documentarului şi muzicianul ar trebui să facă parte din acelaşi film, nu din producţii separate.
Privind acceptul realizarii unei coloane sonore de către noi, respectiv Urma, evident că prima condiţie contractuală ar fi o coloană de euro/dolari, preferabil coloana infinitului.
"You can buy me with a coffee, I'm so cheap"? Provenienţa refrenului, e vreo poveste (nespuspă) acolo?
Mă bucură întrebarea, o vânam de mult, parcă ieri aşteptam în parc emoţionat să mă întrebe un trecător cum fu’ de apăru cafeaua’n text…Refrenul este într-adevăr inspirat, (într-un cadru artistic contemporan însemnând de fapt preluare integrală, cuvânt cu cuvânt) dintr-o discuţie particulară între Ion Iliescu şi Ana Pauker, în cadrul unei conferinţe de vară la Moscova, având ca tema mineritul şi olimpiadele. Mi s-a părut cea mai bună definiţie pentru invitaţia la dialog, mai ales că venea din partea unui mare om de stat degeaba, prin urmare aşa a luat naştere un şlagăr nemuritor, tânăr şi neliniştit. Slagăr care, la modul cel mai serios, mi se pare că enunţa totul foarte clar, fără nimic esoteric în conţinut.
De fapt văzusem undeva pe un forum o traducere succintă a piesei care sună cam aşa… ‘Omu îşi recunoaşte cinstit preţu’, n-o dă cotită, adică vrea să vorbească, da’ impune şi el nişte reguli, la cafeluţă’’. Interpretare pe care o consider exactă.
La ce face referire titlul albumului şi de unde vine ideea cu urmărirea “facerii” albumului pe site?
Titlul albumului face referire cu siguranţă la faptul că uneori în viaţă, marţi sau miercuri, te poţi pierde, conştient sau nu, de ajungi într-o fundatură din care nu te mai vede nimeni ieşit prea curând şi totuşi până la urmă, mai cu un paharel, mai cu un prieten care n-a dat bir cu fugiţii când te-a văzut în noroi, reuşeşti să ieşi la bulevard, din nou.
Şi prima plimbare pe centru, după ceva ani petrecuţi pe diverse uliţe de maidan merită o coloană sonoră, şi uita aşa apare un album. Fiecare cu rătăcirea lui, am aruncat totul la oală, mestecăm şi vedem ce iese. Eu spun că dacă iese bine, mă apuc de conferinţe şi o s-o ţin din seminar în seminar, pentru că va fi prima dovadă clară ca alcoolul bate psihiatria. Deja vad sloganul … Minte sănătoasa într-un pahar sănătos… Imbatabil.
Ideea ‘’facerii’’ albumului pe site a parvenit firesc, ca urmare a intenţiei noastre de a oferi ascultătorilor posibilitatea de a vedea modul în care e construit un album, de la primul pas
la ultimul, în ordine cronologică. Nu şi-a dorit nimeni să transforme procesul de creaţie al unui album într-o variantă ieftină de Big Brother cultural ci pur şi simplu credem că asta e modul cel mai potrivit de prezentare al acestui nou album, al acestei noi călătorii, ţinând cont că revenim după o pauză destul de lungă.
Albumul vostru “Trend Off” pe iPod. De ce?
‘’de ce ?’’ … zici ca s-au vorbit cititorii între ei. Ce s-a întâmplat cu ‘’unde, când, cum?’
În fine, albumul “Trend Off” a apărut pe iPod pentru că jucaria Apple e cel mai Trend On device în materie de stocare muzică în format digital. Şi în felul ăsta, prin asocierea cu albumul Urma, consider că a devenit complet, adică e un device Trend On de nişă, respectiv Trend Off. Pe scurt, artă şi tehnologie, partea artistică fiind evident reprezentată de Ipod. În curând vom spune copiilor noştri ‘’n-ai ipod, n-ai parte’’…
Aş vrea să ştiu pe unde vă prind anu ăsta în concerte… Vreo şansă să veniţi pe la mine prin Tg Mureş?
Viitoarele concerte Urma vor fi anunţate din timp în cadrul canalelor de comunicare folosite până acum, gen site, forum, myspace, facebook sau radio/tv. Mie personal mi-ar face o mare plăcere să cânt în Târgu Mureş. Rămâne de văzut dacă va apare o posibilitate pentru un concert în Mureş, am ceva prieteni vechi acolo pe care mi-ar face plăcere să îi revăd, servus Attila, poate citeşti… Altfel spus, the future holds unlimited possibilities.
Te-ar deranja sau te-ar flata dacă ţi-aş spune că semeni foarte bine cu Eddie Vedder la voce, intonaţie…?
Depinde de la cine vine această comparaţie. Dacă mi-ar spune treaba asta la ureche un băiat cochet într-un tricot roz m-aş simţi un pic ameninţat şi pe bună dreptate îngrijorat. Dacă o face o fană simpatică şi drăguţă, sper din tot sufletul că percepe şi o asemănare din plan fizic, că mi-am dorit toată copilăria să fiu şi eu brunet, ca mama, probabil din cauza multelor filme văzute în copilărie, în care majoritatea personajelor negative erau blonduţi şi drăguţi ca mine. Acum sincer să fiu, dacă stau bine şi mă gândesc, m-am cam răzgândit, că între timp a apărut Brad Pitt şi mă simt în largul meu.
Deşi mi-ar plăcea foarte mult să meargă cineva şi la Eddie în interviu să îi spuna că îi seamănă izbitor vocea cu a lu’ ăla de la Urma, poate mă mut şi eu defintiv în Seattle, o zi cântă el, o zi eu, să vezi acolo trai şi belşug, şi înainte de toate odihnă. Fără epuizare, cu pauze dese şi lungi, cum se poartă pe la noi. Eu nu uit niciodată de unde am plecat, să fie clar. Eddishor, here I come, eu si vocea ta….
“Trenf Off” a avut şi un booklet f oke. Cum se va prezenta “Lost End Found”?
‘’Booklet f oke’’ sună foarte emo pentru mine, să rămânem la exprimări de genul booklet bine realizat, frumos, simpatic, în felul ăsta mă liniştesc şi eu din punct de vedere
emo-ţional. Privind prezentarea/conceptual grafic ‘’Lost End Found’’, am încercat la fiecare material, începând cu Nomad Rhymes şi până la “Trend Off”, să impunem un standard privind calitatea şi modul de prezentare grafică a albumelor muzicale, şi nu ne-am comparat niciodată doar cu proiecte din ţară, ci dimpotrivă ne-am luat tot timpul ca reper sau ‘’competitori’’ proiecte muzicale internaţionale, în ideea de a construi ceva eficient, cu rost, cu urme. Personal cred că am reuşit, şi aici e meritul exclusiv al lui Cristian Ioan Gutău, care a semnat grafica primelor trei albume, a lui Marius Perte, responsabil cu partea de web, şi nu în ultimul rând a numeroşilor oameni implicaţi în partea de producţie/comunicare care au făcut ca Urma să apară ca un proiect responsabil şi profesionist în faţa ascultătorilor săi. Evident că îmi doresc ca şi următorul album să păstreze acelaşi traseu, anume artă, tehnologie, creativitate, într-un singur pachet. E dificil să găseşti în permanenţă o nouă poveste, un nou mod de prezentare, dar e teribil de distractiv, şi cred că asta e partea cea mai provocatoare din viaţa unui artist/manager sau producător, să fii în permanenţă conştient că nu trebuie să baţi pasul pe loc dacă te-ai declarat în mişcare. Privind modul de prezentare ‘’Lost End Found’’ exista deja o schiţă/proiect, pe care am expus-o în cadrul unui răspuns oferit mai sus, urmând ca viitorul nu foarte îndepărtat să ne ajute să vorbim despre ea la trecut, cu drag. Time will tell, it always does.
branzovenescu wrote: