ACT
Bateristul Wolfgang Haffner are un portofoliu de peste 400 de apariţii pe albume ale unor artişti precum Chaka Khan, Albert Mangelsdorf, Klaus Doldinger cu al său „Passport”, Till Bronner sau Nils Landgren. Un tehnician impecabil si un rafinat interpret al oricărui limbaj muzical, a încercat să-şi dezvolte propria „voce” prin cîteva albume proprii, care includ compoziţia, orchestraţia şi cam tot ce înseamnă producţie. „Zooming”, „Shapes” sau „Acustic Shapes” sunt titlurile care pînă acum i-au confirmat credibilitatea de lider de grup. Albume foarte bune, cu o muzică bine scrisă, foarte accesibilă şi bine cîntată, care include influenţe şi stări acumulate în toţi anii de intense experienţe muzicale. La acelaşi nivel se prezintă şi „Round Silence”, noul album unde regăsim atmosfera, sonorităţile
şi o parte din instrumentiştii de pe „Acoustic Shapes”. Predomină limbajul jazzistic dus în zona subtilă, aerisită, armoniile largi, inserţiile electronice şi pulsaţia elegantă, viguroasă a maşinii de ritm numită Haffner. Melodia este un alt punct de atracţie în fiecare piesă, înaintea improvizaţiilor. Muzica se încadrează mai bine în ceea ce de o vreme se numeşte „nu jazz”, care este de fapt o acumulare de elemente noi, pe baza solidă a notelor albastre. O încercare de a duce acest gen complex într-o zonă mai accesibilă, fără a-l democratiza pînă la nerecunoaştere. Este adevărat că uneori intenţia de a oferi ceva agreabil poate duce la mici excese, cum ar fi reducerea dinamicii muzicale sau folosirea unor teme lejere, acompaniate liniar. Din acest motiv „Round Silence” nu este cel mai bun album semnat de Wolfgang Haffner. Dar nici pe departe ceva superficial. Chiar dacă muzica aparţine unui instrumentist, nu există momente demonstrative, solouri prelungite sau excese de patos. Discul nu sună ca producţia tipică a unui baterist. E calm, ca un maestru care, după ce a învăţat să nu încordeze mai mulţi muşchi decît are nevoie, aprofundează liniştea din jurul notelor. Iar asta întotdeauna ne face bine. Desfăşurarea de talent este amplă şi include suflători, doi basişti şi mulţi invitaţi onorabili, printre care se remarcă, la fel ca întotdeauna, Lars Danielsson. Un album a cărui muzică explică titlul, fără emfază, curat, colorat şi făcut cu bun gust, la un standard foarte ridicat.
Asta înseamnă că şi cunoscătorii şi ceilalţi înţeleg şi apreciază.
BERTI BARBERA